14 definiții pentru curechi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURÉCHI, curechi, s. m. 1. (Reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca).Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

curechi sn [At: DOSOFTEI, V. S. 68/2 / V: ~ec, curichi / Pl: ~uri / E: ml colic(u)lus] (Reg) 1 (Bot; șîc ~-alb sau (cu) căpățână, de-iarnă, de-murat) Varză (1). 2 Mâncare de varză (dulce sau murată). 3 (Bot; îc) ~-gușat (sau nemțesc) Varză furajeră (Brassica oleracea var. acephala). 4 (Bot; îc) ~-creț (sau de-vară) Varză creață (Brassica olearacea var. sabauda). 5 (Bot; îc) -chinezesc (sau de-câmp) Nap (Brassica napus). 6 (Bot) (îc) -de-câmp (sau sălbatic) Rapiță (Brassica rapa). 7 (Bot; îc) ~-de-stâncă Rujă (Sedum rosea). 8 (Bot) Gheață (Begonia semperflorens). 9 (Bot; îc) ~ul-stâncii Urechelniță (Sempervivum lectorum). 10 (Lpl) Verdețuri. 11 (Bot; îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia compozitelor cu flori galben aurii și cu fructe achene, prevăzute cu peri (Ligularia glauca).

CURÉCHI s. m. 1. (Reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca).Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

CURÉCHI n. reg. Plantă legumicolă, cu frunze groase și ondulate care, acoperindu-se unele pe altele, formează o căpățână compactă; varză. /<lat. coliculus

curéchĭ m., pl. tot așa (lat. colĭcŭlus, caulĭcŭlus, dim. d. caulis, varză, vgr. kaulós; it. colécchio. D. caulis vine fr. chou și germ. kohl). Nord. Varză.

curechiu m. Mold. varză. [Lat. COLICULUS (din CAULIS, cotor)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curéchi (reg.) s. m., pl. curéchi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curéchi (curéchi), s. m. – Varză. Lat. *colĭculus (Cipariu, Elem., 18; Pușcariu 460; Candrea-Dens., 456; REW 1727; DAR; Rosetti, I, 66); cf. it. colecchio, sp. colleja.Der. curechiu, adj. (verde, verzui); curechiște, s. f. (cîmp de varză); curecher, s. m. (cultivator de verze). Nefolosit în Munt. și Olt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curéchi, s.m. – (reg.) 1. (bot.) Varză (Brassica oleracea): „Că de post ne-am săturat, / De curet’i din ton, murat” (Calendar, 1980: 16). Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). 2. (gastr.) Curechi umplut = sarmale. – Lat. *colic(u)lus (= cauliculus) „varză mică” (Cipariu, Pușcariu, CDDE, DA, Rosetti, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < lat. caulis „varză; cotor”.

curéchi, s.m. – 1. (bot.) Varză (Brassica oleracea): „Că de post ne-am săturat, / De curet’i din ton, murat” (Calendar 1980: 16). ♦ 2. (gastr.) Curechi umplut = sarmale. – Lat. colic(u)lus (=cauliculus).

Intrare: curechi
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curechi
  • curechiul
  • curechiu‑
plural
  • curechi
  • curechii
genitiv-dativ singular
  • curechi
  • curechiului
plural
  • curechi
  • curechilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curechi

etimologie:

  • limba latină colic(u)lus (= cauliculus).
    surse: DEX '09 DEX '98