Definiția cu ID-ul 1244875:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURECHI s. n. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Varză. A: Rădăcinele curechiului. CANTEMIR, IST. C: Cînd cade ceva spurcat în vasul cu vin, au cu oloiu ... au <cu> curechiu. MOL. 1676, 63v. Kurekyu. Caulis. AC, 349. Frunză de curechi acru. PL, 148r; cf. PL, 150r. 2. (Mold.; pl.) Verdețuri. N-au mîncat nice boburi madzări, adecă legumi, nice verdeți (marg. chiurechiuri) ... hiarte la foc. DVS, 681v. Variante: chiurechi (DVS, 68v). Etimologie: lat. coIic(u)lus. Cf. varză.