2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURBÁRE, curbări, s. f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. – V. curba.

CURBÁRE, curbări, s. f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. – V. curba.

curbare sf [At: DA ms / Pl: ~bări / E: curba] Îndoire.

CURBÁRE s.f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. [< curba].

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

curba vtr [At: DA / Pzi: ~bez / E: curb cf fr courber] 1 A deveni curb (1). 2 (Fig) A se supune voinței cuiva (fără a se împotrivi).

CURBÁ, curbez vb. I. Tranz. A încovoia ceva drept, apropiindu-i capetele; a face curb; a arcui, a îndoi. V. strîmba. O izbitură puternică a curbat bara automobilului.

CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].

CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)

A SE CURBÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber

A CURBÁ ~éz tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber

curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia.

*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curbáre s. f., g.-d. art. curbắrii; pl. curbắri

curbáre s. f., g.-d. art. curbării; pl. curbări

curbá (a ~) vb., ind. prez. 3 curbeáză

curbá vb., ind. prez. 1 sg. curbéz, 3 sg. și pl. curbeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURBÁRE s. 1. v. încovoiere. 2. v. îndoire. 3. v. aplecare. 4. v. flexiune.

CURBARE s. 1. arcuire, încovoiere, îndoire, (rar) flexiune, (înv. și reg.) încujbare. (~ unei bare.) 2. încovoiere, îndoire, strîmbare. (~ unui cui.) 3. aplecare, culcare, culcat, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 4. arcuire, flexiune, încovoiere, îndoire. (Mișcări de ~, în gimnastică.)

CURBÁ vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)

CURBA vb. 1. a (se) arcui, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A ~ o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a se poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. a (se) frînge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)

Intrare: curbare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curbare
  • curbarea
plural
  • curbări
  • curbările
genitiv-dativ singular
  • curbări
  • curbării
plural
  • curbări
  • curbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: curba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curba
  • curbare
  • curbat
  • curbatu‑
  • curbând
  • curbându‑
singular plural
  • curbea
  • curbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curbez
(să)
  • curbez
  • curbam
  • curbai
  • curbasem
a II-a (tu)
  • curbezi
(să)
  • curbezi
  • curbai
  • curbași
  • curbaseși
a III-a (el, ea)
  • curbea
(să)
  • curbeze
  • curba
  • curbă
  • curbase
plural I (noi)
  • curbăm
(să)
  • curbăm
  • curbam
  • curbarăm
  • curbaserăm
  • curbasem
a II-a (voi)
  • curbați
(să)
  • curbați
  • curbați
  • curbarăți
  • curbaserăți
  • curbaseți
a III-a (ei, ele)
  • curbea
(să)
  • curbeze
  • curbau
  • curba
  • curbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curbare

etimologie:

  • vezi curba
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

curba

etimologie: