curbare sf [At: DA ms / Pl: ~bări / E: curba] Îndoire.

CURBARE s.f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. [< curba].

curba vtr [At: DA / Pzi: ~bez / E: curb cf fr courber] 1 A deveni curb (1). 2 (Fig) A se supune voinței cuiva (fără a se împotrivi).

CURBA, curbez vb. I. Tranz. A încovoia ceva drept, apropiindu-i capetele; a face curb; a arcui, a îndoi. V. strîmba. O izbitură puternică a curbat bara automobilului.

CURBA vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].

CURBA vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)

A CURBA ~ez tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber

A SE CURBA mă ~ez intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber

curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia.

*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ.

curbare s. f., g.-d. art. curbării; pl. curbări

curbare s. f., g.-d. art. curbării; pl. curbări

curbare s. f., g.-d. art. curbării; pl. curbări

curba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curbez, 3 curbează; conj. prez. 1 sg. să curbez, 3 să curbeze

curba (a ~) vb., ind. prez. 3 curbează

curba vb., ind. prez. 1 sg. curbez, 3 sg. și pl. curbează

CURBARE s. 1. v. încovoiere. 2. v. îndoire. 3. v. aplecare. 4. v. flexiune.

CURBARE s. 1. arcuire, încovoiere, îndoire, (rar) flexiune, (înv. și reg.) încujbare. (~ unei bare.) 2. încovoiere, îndoire, strîmbare. (~ unui cui.) 3. aplecare, culcare, culcat, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 4. arcuire, flexiune, încovoiere, îndoire. (Mișcări de ~, în gimnastică.)

CURBA vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)

CURBA vb. 1. a (se) arcui, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A ~ o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a se poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. a (se) frînge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)