2 intrări

20 de definiții

CURBÁRE, curbări, s. f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. – V. curba.

CURBÁRE, curbări, s. f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. – V. curba.

curbáre s. f., g.-d. art. curbắrii; pl. curbắri

curbáre s. f., g.-d. art. curbării; pl. curbări

CURBÁRE s. 1. v. încovoiere. 2. v. îndoire. 3. v. aplecare. 4. v. flexiune.

CURBÁRE s.f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. [< curba].

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

CURBÁ, curbez vb. I. Tranz. A încovoia ceva drept, apropiindu-i capetele; a face curb; a arcui, a îndoi. V. strîmba. O izbitură puternică a curbat bara automobilului.

curbá (a ~) vb., ind. prez. 3 curbeáză

curbá vb., ind. prez. 1 sg. curbéz, 3 sg. și pl. curbeáză

CURBÁ vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)

CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].

CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)

A SE CURBÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber

A CURBÁ ~éz tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber

curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia.

*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURBÁRE s. 1. arcuire, încovoiere, îndoire, (rar) flexiúne, (înv. și reg.) încujbáre. (~ unei bare.) 2. încovoiere, îndoire, strîmbare. (~ unui cui.) 3. aplecare, culcare, culcat, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 4. arcuire, flexiune, încovoiere, îndoire. (Mișcări de ~, în gimnastică.)

CURBÁ vb. 1. a (se) arcui, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A ~ o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a se poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. a (se) frînge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)

Intrare: curba
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) curba curbare curbat curbând singular plural
curbea curbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) curbez (să) curbez curbam curbai curbasem
a II-a (tu) curbezi (să) curbezi curbai curbași curbaseși
a III-a (el, ea) curbea (să) curbeze curba curbă curbase
plural I (noi) curbăm (să) curbăm curbam curbarăm curbaserăm, curbasem*
a II-a (voi) curbați (să) curbați curbați curbarăți curbaserăți, curbaseți*
a III-a (ei, ele) curbea (să) curbeze curbau curba curbaseră
Intrare: curbare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curbare curbarea
plural curbări curbările
genitiv-dativ singular curbări curbării
plural curbări curbărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)