15 definiții pentru curățenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curățenie sf [At: URICARIUL III, 22/31 / V: (reg) ~țăn~ / Pl: ~ii / E: curat3 + -enie] 1 Calitatea de a fi curat3 (8). 2 Aspectul unei ființe sau al unui obiect curat3. 3 Dereticare. 4 (Înv) Menstruație. 5 (Înv) Castitate. 6 (Înv) Vindecare. 7 Purgativ. 8 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificare. 9 (Înv; fig) Nevinovăție. 10 (Înv; fig) Integritate.

CURĂȚÉNIE, curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Înlăturare a murdăriei, a prafului, a gunoiului și punerea lucrurilor în ordine într-o locuință; dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.

CURĂȚÉNIE, curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.

CURĂȚÉNIE curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei persoane curata sau a unui lucru curat; lipsă de murdărie, de impuritate. Era un om care, pe lîngă rînduiala scrisului, avea și plăcerea curățeniei. SADOVEANU, B. 177. Se bucura de frumusețea florilor și de dulceața și curățenia aerului. ISPIRESCU, L. 8. ♦ Calitatea de a fi curat sufletește, puritate, nevinovăție, sinceritate, cinste. El ne iubește din toată curățenia inimii sale. DACIA LIT. 275. ♦ Castitate. 2. Dereticare. Făcea curățenie mare în casă. 3. Purgativ, laxativ. – Pronunțat: -ni-e.

CURĂȚÉNIE ~i f. 1) Stare a ceea ce este curat; calitatea de a fi curat. ◊ A face ~ a deretica. 2) fig. Însușirea de a fi curat sufletește; cinste; puritate; sinceritate. 3) pop. Medicament care are calitatea de a curăța tubul digestiv; purgativ. /curat + suf. ~enie

curățenie f. 1. calitatea lucrului curat; 2. fig. (la inimă) sinceritate, nevinovăție; 3. purgativ: a lua o curățenie.

curățénie f. (d. curat cu sufixu slav -enie). Calitatea lucruluĭ curat. Puritate. Medicament purgativ: a lua curățenie. Fig. Nevinovăție: curățenie de suflet. A face curățenie pin casă, a o mătura, a o curăța.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curățénie (-ni-e) s. f., art. curățénia (-ni-a), g.-d. art. curățéniei; pl. curățénii, art. curățéniile (-ni-i-)

curățénie s. f. (sil. -ni-e), art. curățénia (sil. -ni-a), g.-d. art. curățéniei; pl. curățénii, art. curățéniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURĂȚÉNIE s. 1. v. dereticare. 2. salubritate, (livr.) salubrizare. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. v. puritate. 4. v. limpezime.

CURĂȚÉNIE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocență, integritate, laxativ, lealitate, neprihănire, nevinovăție, onestitate, pudicitate, pudoare, purgativ, virginitate.

curățenie s. v. CANDOARE. CASTITATE. CINSTE. CORECTITUDINE. FECIORIE. INCORUPTIBILITATE. INOCENȚĂ. INTEGRITATE. LAXATIV. LEALITATE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. ONESTITATE. PUDICITATE. PUDOARE. PURGATIV. VIRGINITATE.

CURĂȚENIE s. 1. dereticare, scuturătură, (prin Transilv.) tăgășire, tistușag. (În casa lor e mare ~.) 2. salubritate. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. puritate. (~ aurului.) 4. claritate, limpezime, puritate, transparență. (~ apei.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CURĂȚENIE. Subst. Curățenie, puritate, prospețime (fig.), sterilitate (rar). Salubritate. Curățare, curățat, dereticare; măturare, măturat, măturătură; spălare, spălat, spălătură; curățenie generală. Purificare, purificat, primenire, primenit, primeneală. Aerisire, aeriseală, aeraj, ventilație, ventilare. Epurare, epurație, depurație. Dezinfectare, dezinfecție, sterilizare. Filtrare, filtraj (rar), strecurare, strecurat, decantare, decantație, limpezire, limpezeală, limpezit. Deparazitare, deratizare, despăduchere. Periere, periat. Igienă; igienă personală. Mătură, măturea (dim.), măturoi (augm.); perie, periuță (dim.); aspirator; mașină de spălat. Femeie de serviciu, îngrijitoare, menajeră; spălătoreasă; măturător; spălător; lustruitor, lustragiu; sterilizator. Curățătorie; spălătorie. Adj. Curat, curățel (dim.), imaculat, pur, purificat, proaspăt, prospețel (dim.); alb, strălucitor, nepătat, fără pete; ca roua; îngrijit, primenit, spălat, spălățel (fam.); filtrat, limpede, limpid (livr.), limpezit; strecurat; sterilizat, steril. Igienic; salubru. Curățitor, purificator; filtrant; lavabil, epurativ, depurativ, depurator. Vb. A curăța, a face curățenie, a face curat, a deretica, a face ordine, a face rinduială; a mătura, a da (a curăța) cu mătura, a rîni (reg.), a răcălui (reg.). A spăla, a la (pop.), a leșia (rar). A aerisi, a ventila. A da cu peria, a șterge de..., a da cu aspiratorul. A epura, a strecura, a filtra, a purifica. A deparazita; a deratiza; a dezinfecta; a steriliza; a despăduchea. A decanta, a limpezi, a clăti, a clâtări (reg.). V. spălare.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face curățenie expr. 1. (intl.) a fura totul. 2. (în sport) a câștiga toate probele, punctele, trofeele unei competiții.

Intrare: curățenie
curățenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățenie
  • curățenia
plural
  • curățenii
  • curățeniile
genitiv-dativ singular
  • curățenii
  • curățeniei
plural
  • curățenii
  • curățeniilor
vocativ singular
plural