15 definiții pentru curățenie

curățenie sf [At: URICARIUL III, 22/31 / V: (reg) ~țăn~ / Pl: ~ii / E: curat3 + -enie] 1 Calitatea de a fi curat3 (8). 2 Aspectul unei ființe sau al unui obiect curat3. 3 Dereticare. 4 (Înv) Menstruație. 5 (Înv) Castitate. 6 (Înv) Vindecare. 7 Purgativ. 8 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificare. 9 (Înv; fig) Nevinovăție. 10 (Înv; fig) Integritate.

CURĂȚÉNIE, curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Înlăturare a murdăriei, a prafului, a gunoiului și punerea lucrurilor în ordine într-o locuință; dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.

CURĂȚÉNIE, curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.

CURĂȚÉNIE curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei persoane curata sau a unui lucru curat; lipsă de murdărie, de impuritate. Era un om care, pe lîngă rînduiala scrisului, avea și plăcerea curățeniei. SADOVEANU, B. 177. Se bucura de frumusețea florilor și de dulceața și curățenia aerului. ISPIRESCU, L. 8. ♦ Calitatea de a fi curat sufletește, puritate, nevinovăție, sinceritate, cinste. El ne iubește din toată curățenia inimii sale. DACIA LIT. 275. ♦ Castitate. 2. Dereticare. Făcea curățenie mare în casă. 3. Purgativ, laxativ. – Pronunțat: -ni-e.

curățénie (-ni-e) s. f., art. curățénia (-ni-a), g.-d. art. curățéniei; pl. curățénii, art. curățéniile (-ni-i-)

CURĂȚÉNIE s. 1. v. dereticare. 2. salubritate, (livr.) salubrizare. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. v. puritate. 4. v. limpezime.

CURĂȚÉNIE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocență, integritate, laxativ, lealitate, neprihănire, nevinovăție, onestitate, pudicitate, pudoare, purgativ, virginitate.

CURĂȚÉNIE ~i f. 1) Stare a ceea ce este curat; calitatea de a fi curat. ◊ A face ~ a deretica. 2) fig. Însușirea de a fi curat sufletește; cinste; puritate; sinceritate. 3) pop. Medicament care are calitatea de a curăța tubul digestiv; purgativ. /curat + suf. ~enie

curățenie f. 1. calitatea lucrului curat; 2. fig. (la inimă) sinceritate, nevinovăție; 3. purgativ: a lua o curățenie.

curățénie f. (d. curat cu sufixu slav -enie). Calitatea lucruluĭ curat. Puritate. Medicament purgativ: a lua curățenie. Fig. Nevinovăție: curățenie de suflet. A face curățenie pin casă, a o mătura, a o curăța.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

curățénie s. f. (sil. -ni-e), art. curățénia (sil. -ni-a), g.-d. art. curățéniei; pl. curățénii, art. curățéniile (sil. -ni-i-)

CURĂȚENIE s. 1. dereticare, scuturătură, (prin Transilv.) tăgășire, tistușag. (În casa lor e mare ~.) 2. salubritate. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. puritate. (~ aurului.) 4. claritate, limpezime, puritate, transparență. (~ apei.)

curățenie s. v. CANDOARE. CASTITATE. CINSTE. CORECTITUDINE. FECIORIE. INCORUPTIBILITATE. INOCENȚĂ. INTEGRITATE. LAXATIV. LEALITATE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. ONESTITATE. PUDICITATE. PUDOARE. PURGATIV. VIRGINITATE.

CURĂȚENIE. Subst. Curățenie, puritate, prospețime (fig.), sterilitate (rar). Salubritate. Curățare, curățat, dereticare; măturare, măturat, măturătură; spălare, spălat, spălătură; curățenie generală. Purificare, purificat, primenire, primenit, primeneală. Aerisire, aeriseală, aeraj, ventilație, ventilare. Epurare, epurație, depurație. Dezinfectare, dezinfecție, sterilizare. Filtrare, filtraj (rar), strecurare, strecurat, decantare, decantație, limpezire, limpezeală, limpezit. Deparazitare, deratizare, despăduchere. Periere, periat. Igienă; igienă personală. Mătură, măturea (dim.), măturoi (augm.); perie, periuță (dim.); aspirator; mașină de spălat. Femeie de serviciu, îngrijitoare, menajeră; spălătoreasă; măturător; spălător; lustruitor, lustragiu; sterilizator. Curățătorie; spălătorie. Adj. Curat, curățel (dim.), imaculat, pur, purificat, proaspăt, prospețel (dim.); alb, strălucitor, nepătat, fără pete; ca roua; îngrijit, primenit, spălat, spălățel (fam.); filtrat, limpede, limpid (livr.), limpezit; strecurat; sterilizat, steril. Igienic; salubru. Curățitor, purificator; filtrant; lavabil, epurativ, depurativ, depurator. Vb. A curăța, a face curățenie, a face curat, a deretica, a face ordine, a face rinduială; a mătura, a da (a curăța) cu mătura, a rîni (reg.), a răcălui (reg.). A spăla, a la (pop.), a leșia (rar). A aerisi, a ventila. A da cu peria, a șterge de..., a da cu aspiratorul. A epura, a strecura, a filtra, a purifica. A deparazita; a deratiza; a dezinfecta; a steriliza; a despăduchea. A decanta, a limpezi, a clăti, a clâtări (reg.). V. spălare.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a face curățenie expr. 1. (intl.) a fura totul. 2. (în sport) a câștiga toate probele, punctele, trofeele unei competiții.

Intrare: curățenie
curățenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățenie
  • curățenia
plural
  • curățenii
  • curățeniile
genitiv-dativ singular
  • curățenii
  • curățeniei
plural
  • curățenii
  • curățeniilor
vocativ singular
plural