2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a (se) cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a c u p l a. Cuplarea locomotivei cu tenderul. Cuplarea vagonetelor. – Variantă: acupláre s. f.

cupláre (cu-pla-) s. f., g.-d. art. cuplắrii; pl. cuplắri

cupláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. cuplării; pl. cuplări

CUPLÁRE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.

CUPLÁRE s.f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei; legare, unire. [< cupla].

CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

CUPLÁ, cuplez, vb. I Tranz. A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acuplá vb. I.

cuplá (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cupleáză

cuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cupléz, 3 sg. și pl. cupleáză

CUPLÁ vb. (TEHN.) a acupla.

CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

A CUPLÁ ~éz tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler

A SE CUPLÁ mă ~éz intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUPLÁRE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.

CUPLÁRE (‹ fr.) s. f. Realizare a unei legături între două elemente ale unui sistem tehnic prin cuplaje, resorturi, legături electrice etc., pentru a face posibil un transfer de energie între acestea. ♦ (CHIM.) Reacție de c. = reacție între un diazo-derivat și o amină sau un fenol, care stă la baza preparării coloranților azoici.

Intrare: cupla
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cupla cuplare cuplat cuplând singular plural
cuplea cuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuplez (să) cuplez cuplam cuplai cuplasem
a II-a (tu) cuplezi (să) cuplezi cuplai cuplași cuplaseși
a III-a (el, ea) cuplea (să) cupleze cupla cuplă cuplase
plural I (noi) cuplăm (să) cuplăm cuplam cuplarăm cuplaserăm, cuplasem*
a II-a (voi) cuplați (să) cuplați cuplați cuplarăți cuplaserăți, cuplaseți*
a III-a (ei, ele) cuplea (să) cupleze cuplau cupla cuplaseră
Intrare: cuplare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuplare cuplarea
plural cuplări cuplările
genitiv-dativ singular cuplări cuplării
plural cuplări cuplărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)