CUPLARE, cuplări, s. f. Acțiunea de a (se) cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

cuplare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 71 / Pl: ~lări / E: cupla] 1 Cuplaj (1). 2 Formare a unui cuplu (4) Si: cuplat¹ (2). 3 (Fam; pex) întreținere de relații sexuale Si: cuplat¹ (3). 4 Cuplaj (4).

CUPLARE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

CUPLARE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla. Cuplarea locomotivei cu tenderul. Cuplarea vagonetelor. – Variantă: acuplare s. f.

CUPLARE s.f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei; legare, unire. [< cupla].

cupla [At: IOANOVICI, TEHN. 170 / Pzi: ~lez / E: fr coupler] 1 vt (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. 2 vrr (D. oameni) A forma un cuplu. 3 vrr (Fam; pex) A avea relații sexuale. 4-5 vtr A (se) instala două telefoane fixe pe aceeași linie. corectat(ă)

ACUPLA, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla.

ACUPLARE s. f. Cuplare.

CUPLA, cuplez, vb. I Tranz. A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acupla vb. I.

CUPLA vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

CUPLA vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

A CUPLA ~ez tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler

A SE CUPLA mă ~ez intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler

cuplare (desp. cu-pla-) s. f., g.-d. art. cuplării; pl. cuplări

cuplare (cu-pla-) s. f., g.-d. art. cuplării; pl. cuplări

cuplare s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. cuplării; pl. cuplări

cupla (a ~) (desp. cu-pla) vb., ind. prez. 1 sg. cuplez, 3 cuplează; conj. prez. 1 sg. să cuplez, 3 să cupleze

cupla (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cuplează

cupla vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cuplez, 3 sg. și pl. cuplează

CUPLÁRE (< fr.) s. f. Realizare a unei legături între două elemente ale unui sistem tehnic prin cuplaje, resorturi, legături electrice etc., pentru a face posibil un transfer de energie între acestea. ♦ (CHIM.) Reacție de c. = reacție între un diazo-derivat și o amină sau un fenol, care stă la baza preparării coloranților azoici.

cupla, cuplez I v. t. a trage la măsea. II. v. r. a începe o relație amoroasă.

CUPLARE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.

CUPLARE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.

CUPLA vb. (TEHN.) a acupla.

CUPLA vb. (TEHN.) a acupla.

A cupla ≠ a decupla