2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a (se) cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

cuplare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 71 / Pl: ~lări / E: cupla] 1 Cuplaj (1). 2 Formare a unui cuplu (4) Si: cuplat1 (2). 3 (Fam; pex) întreținere de relații sexuale Si: cuplat1 (3). 4 Cuplaj (4).

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla. Cuplarea locomotivei cu tenderul. Cuplarea vagonetelor. – Variantă: acupláre s. f.

CUPLÁRE s.f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei; legare, unire. [< cupla].

CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

cupla [At: IOANOVICI, TEHN. 170 / Pzi: ~lez / E: fr coupler] 1 vt (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. 2 vrr (D. oameni) A forma un cuplu. 3 vrr (Fam; pex) A avea relații sexuale. 4-5 vtr A (se) instala două telefoane fixe pe aceeași linie. corectată

ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla.

CUPLÁ, cuplez, vb. I Tranz. A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acuplá vb. I.

CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

A SE CUPLÁ mă ~éz intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler

A CUPLÁ ~éz tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cupláre (cu-pla-) s. f., g.-d. art. cuplắrii; pl. cuplắri

cupláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. cuplării; pl. cuplări

cuplá (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cupleáză

cuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cupléz, 3 sg. și pl. cupleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUPLÁRE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.

CUPLARE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.

arată toate definițiile

Intrare: cuplare
  • silabație: cu-pla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuplare
  • cuplarea
plural
  • cuplări
  • cuplările
genitiv-dativ singular
  • cuplări
  • cuplării
plural
  • cuplări
  • cuplărilor
vocativ singular
plural
  • silabație: a-cu-pla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acuplare
  • acuplarea
plural
  • acuplări
  • acuplările
genitiv-dativ singular
  • acuplări
  • acuplării
plural
  • acuplări
  • acuplărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cupla
  • silabație: cu-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cupla
  • cuplare
  • cuplat
  • cuplatu‑
  • cuplând
  • cuplându‑
singular plural
  • cuplea
  • cuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuplez
(să)
  • cuplez
  • cuplam
  • cuplai
  • cuplasem
a II-a (tu)
  • cuplezi
(să)
  • cuplezi
  • cuplai
  • cuplași
  • cuplaseși
a III-a (el, ea)
  • cuplea
(să)
  • cupleze
  • cupla
  • cuplă
  • cuplase
plural I (noi)
  • cuplăm
(să)
  • cuplăm
  • cuplam
  • cuplarăm
  • cuplaserăm
  • cuplasem
a II-a (voi)
  • cuplați
(să)
  • cuplați
  • cuplați
  • cuplarăți
  • cuplaserăți
  • cuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • cuplea
(să)
  • cupleze
  • cuplau
  • cupla
  • cuplaseră
  • silabație: a-cu-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acupla
  • acuplare
  • acuplat
  • acuplatu‑
  • acuplând
  • acuplându‑
singular plural
  • acuplea
  • acuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acuplez
(să)
  • acuplez
  • acuplam
  • acuplai
  • acuplasem
a II-a (tu)
  • acuplezi
(să)
  • acuplezi
  • acuplai
  • acuplași
  • acuplaseși
a III-a (el, ea)
  • acuplea
(să)
  • acupleze
  • acupla
  • acuplă
  • acuplase
plural I (noi)
  • acuplăm
(să)
  • acuplăm
  • acuplam
  • acuplarăm
  • acuplaserăm
  • acuplasem
a II-a (voi)
  • acuplați
(să)
  • acuplați
  • acuplați
  • acuplarăți
  • acuplaserăți
  • acuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • acuplea
(să)
  • acupleze
  • acuplau
  • acupla
  • acuplaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuplare acuplare

etimologie:

  • vezi cupla
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cupla acupla

  • 1. tehnică A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: acupla antonime: decupla

etimologie: