9 definiții pentru acuplare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acuplare sf [At: SOARE, MAȘ. 16 / Pl: ~lări / E: acupla] 1 Legătură realizată între două elemente ale unui sistem tehnic Si: acuplaj, acuplat1, cuplaj, cuplare (1). 2 (Rar; fig; d. oameni) Cuplare. 3 (D. oameni) Contact sexual.

ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla.V. acupla.

ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla.V. acupla.

ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla.

ACUPLÁRE s.f. Acțiunea de a acupla. [< acupla].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acupláre (-cu-pla) s. f., g.-d. art. acuplắrii

acupláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. acuplării; pl. acuplări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACUPLÁRE s. (TEHN.) acuplaj, cuplaj, cuplare.

ACUPLARE s. (TEHN.) acuplaj, cuplaj, cuplare.

Intrare: acuplare
  • silabație: a-cu-pla-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acuplare
  • acuplarea
plural
  • acuplări
  • acuplările
genitiv-dativ singular
  • acuplări
  • acuplării
plural
  • acuplări
  • acuplărilor
vocativ singular
plural

acuplare

etimologie:

  • vezi acupla
    surse: DEX '09 DEX '98 DN