10 definiții pentru cuplare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuplare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 71 / Pl: ~lări / E: cupla] 1 Cuplaj (1). 2 Formare a unui cuplu (4) Si: cuplat1 (2). 3 (Fam; pex) întreținere de relații sexuale Si: cuplat1 (3). 4 Cuplaj (4).

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a (se) cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla.

CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla. Cuplarea locomotivei cu tenderul. Cuplarea vagonetelor. – Variantă: acupláre s. f.

CUPLÁRE s.f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei; legare, unire. [< cupla].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cupláre (cu-pla-) s. f., g.-d. art. cuplắrii; pl. cuplắri

cupláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. cuplării; pl. cuplări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUPLÁRE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.

CUPLARE s. (TEHN.) acuplaj, acuplare, cuplaj.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUPLÁRE (< fr.) s. f. Realizare a unei legături între două elemente ale unui sistem tehnic prin cuplaje, resorturi, legături electrice etc., pentru a face posibil un transfer de energie între acestea. ♦ (CHIM.) Reacție de c. = reacție între un diazo-derivat și o amină sau un fenol, care stă la baza preparării coloranților azoici.

Intrare: cuplare
  • silabație: -pla-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuplare
  • cuplarea
plural
  • cuplări
  • cuplările
genitiv-dativ singular
  • cuplări
  • cuplării
plural
  • cuplări
  • cuplărilor
vocativ singular
plural