11 definiții pentru cumetrie cumătrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumetrie sf [At: PRAV. 859 / V: (Mol) ~măt~ / Pl: ~ii / E: cumătru + -ie] 1 Relație de înrudire între cumetri (sau cumetre). 2 (Mol; îe) A strica ~ia A rupe prietenia cu cineva. 3 (Pex) Calitatea de cumătru. 4 Petrecerea de botez. 5 (Fam; îs) ~ grasă (sau ~ în genunchi) Ospăț la botez, cu lăutari, la care ia parte și preotul. 6 (Fam; pex) Petrecere mare.

CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s. f.] – Cumătru + suf. -ie.

CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s. f.] – Cumătru + suf. -ie.

CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Popular) 1. Relație de înrudire între cumetri; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez (dat în cinstea nașilor). (Atestat în forma cumătrie) Povestea asta o spunea uneori Nechifor Lipan la cumătrii și nunți, la care, în vremea iernii, era nelipsit. SADOVEANU, B. 7. Cumătria fu... plină de bunătăți, căci moșnegii se țineau bine. ȘEZ. II 200. – Variantă: (Mold.) cumătríe s. f.

CUMETRÍE ~i f. 1) Petrecere, ospăț care se organizează după botez. 2) Relații de rudenie între cumetri. ◊ A strica ~a cu cineva a se supăra cu cineva. [Art. cumetria; G.-D. cumetriei; Sil. -tri-e] /cumătru + suf. ~ie

cumetrie f. 1. calitatea cumătrului și raportul între cumetri; 2. un fel de încuscrire prin căsătorie între rudele bărbatului și ale femeii; 3. fam. masă făcută după ce nașul scaldă copilul de curând botezat; 4. petrecerea făcută împreună cu alții.

CUMĂTRÍE s. f. v. cumetrie.

CUMĂTRÍE s. f. v. cumetrie.

CUMĂTRÍE s. f. v. cumetrie.

cumătríe (nord) și cumetrie f. (d. cumătru). Calitatea de a fi cumătru. Raportu dintre cumetri. Masă, ospăț între cumetrĭ după botez. Chef cu mîncare și băutură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumetríe (pop.) (-me-tri-) s. f., art. cumetría, g.-d. art. cumetríei; pl. cumetríi, art. cumetríile

cumetríe s. f. (sil. -tri-), art. cumetría, g.-d. art. cumetríei; pl. cumetríi, art. cumetríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: cumetrie
  • silabație: -tri-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumetrie
  • cumetria
plural
  • cumetrii
  • cumetriile
genitiv-dativ singular
  • cumetrii
  • cumetriei
plural
  • cumetrii
  • cumetriilor
vocativ singular
plural
cumătrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumătrie
  • cumătria
plural
  • cumătrii
  • cumătriile
genitiv-dativ singular
  • cumătrii
  • cumătriei
plural
  • cumătrii
  • cumătriilor
vocativ singular
plural