12 definiții pentru cumetrie cumătrie

CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s. f.] – Cumătru + suf. -ie.

CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătríe s. f.] – Cumătru + suf. -ie.

CUMETRÍE, cumetrii, s. f. (Popular) 1. Relație de înrudire între cumetri; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez (dat în cinstea nașilor). (Atestat în forma cumătrie) Povestea asta o spunea uneori Nechifor Lipan la cumătrii și nunți, la care, în vremea iernii, era nelipsit. SADOVEANU, B. 7. Cumătria fu... plină de bunătăți, căci moșnegii se țineau bine. ȘEZ. II 200. – Variantă: (Mold.) cumătríe s. f.

cumetríe (pop.) (-me-tri-) s. f., art. cumetría, g.-d. art. cumetríei; pl. cumetríi, art. cumetríile

cumetríe s. f. (sil. -tri-), art. cumetría, g.-d. art. cumetríei; pl. cumetríi, art. cumetríile

CUMETRÍE ~i f. 1) Petrecere, ospăț care se organizează după botez. 2) Relații de rudenie între cumetri. ◊ A strica ~a cu cineva a se supăra cu cineva. [Art. cumetria; G.-D. cumetriei; Sil. -tri-e] /cumătru + suf. ~ie

cumetrie f. 1. calitatea cumătrului și raportul între cumetri; 2. un fel de încuscrire prin căsătorie între rudele bărbatului și ale femeii; 3. fam. masă făcută după ce nașul scaldă copilul de curând botezat; 4. petrecerea făcută împreună cu alții.

CUMĂTRÍE s. f. v. cumetrie.

CUMĂTRÍE s. f. v. cumetrie.

CUMĂTRÍE s. f. v. cumetrie.

cumătríe (nord) și cumetrie f. (d. cumătru). Calitatea de a fi cumătru. Raportu dintre cumetri. Masă, ospăț între cumetrĭ după botez. Chef cu mîncare și băutură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cumetrie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumetrie cumetria
plural cumetrii cumetriile
genitiv-dativ singular cumetrii cumetriei
plural cumetrii cumetriilor
vocativ singular
plural
cumătrie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumătrie cumătria
plural cumătrii cumătriile
genitiv-dativ singular cumătrii cumătriei
plural cumătrii cumătriilor
vocativ singular
plural