CUMETRIE, cumetrii, s. f. (Popular) 1. Relație de înrudire între cumetri; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez (dat în cinstea nașilor). (Atestat în forma cumătrie) Povestea asta o spunea uneori Nechifor Lipan la cumătrii și nunți, la care, în vremea iernii, era nelipsit. SADOVEANU, B. 7. Cumătria fu... plină de bunătăți, căci moșnegii se țineau bine. ȘEZ. II 200. – Variantă: (Mold.) cumătrie s. f.