cumătrie sf vz cumetrie

CUMĂTRIE 👉 CUMETRIE.

cumătríe (nord) și cumetrie f. (d. cumătru). Calitatea de a fi cumătru. Raportu dintre cumetri. Masă, ospăț între cumetrĭ după botez. Chef cu mîncare și băutură.

cumetrie sf [At: PRAV. 859 / V: (Mol) ~măt~ / Pl: ~ii / E: cumătru + -ie] 1 Relație de înrudire între cumetri (sau cumetre). 2 (Mol; îe) A strica ~ia A rupe prietenia cu cineva. 3 (Pex) Calitatea de cumătru. 4 Petrecerea de botez. 5 (Fam; îs) ~ grasă (sau ~ în genunchi) Ospăț la botez, cu lăutari, la care ia parte și preotul. 6 (Fam; pex) Petrecere mare.

CUMETRIE, CUMĂTRIE sf. 1 Calitatea de cumătru sau de cumătră; gradul de înrudire între cumetri; relațiunea cumetrilor între ei: Românii sînt foarte bucuroși de cumetrie, judecînd după marele număr de cumătre ce se găsesc în fie-care sat (ALECS.); a murit fina s’a pierdut cumetria (ZNN.) ¶ 2 Ospăț după botez în cinstea cumetrilor: a trîntit o cumetrie de s’a dus pomina peste nouă sate (VLAH.) ¶ 3 pr. ext. Petrecere, chef ce fac mai mulți împreună.

CUMETRIE, cumetrii, s. f. (Popular) 1. Relație de înrudire între cumetri; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez (dat în cinstea nașilor). (Atestat în forma cumătrie) Povestea asta o spunea uneori Nechifor Lipan la cumătrii și nunți, la care, în vremea iernii, era nelipsit. SADOVEANU, B. 7. Cumătria fu... plină de bunătăți, căci moșnegii se țineau bine. ȘEZ. II 200. – Variantă: (Mold.) cumătrie s. f.

CUMETRIE ~i f. 1) Petrecere, ospăț care se organizează după botez. 2) Relații de rudenie între cumetri. ◊ A strica ~a cu cineva a se supăra cu cineva. [Art. cumetria; G.-D. cumetriei; Sil. -tri-e] /cumătru + suf. ~ie

cumetrie f. 1. calitatea cumătrului și raportul între cumetri; 2. un fel de încuscrire prin căsătorie între rudele bărbatului și ale femeii; 3. fam. masă făcută după ce nașul scaldă copilul de curând botezat; 4. petrecerea făcută împreună cu alții.

cumetrie (pop.) (desp. -me-tri-) s. f., art. cumetria, g.-d. art. cumetriei; pl. cumetrii, art. cumetriile (desp. -tri-i-)

cumetrie (pop.) (-me-tri-) s. f., art. cumetria, g.-d. art. cumetriei; pl. cumetrii, art. cumetriile

cumetrie s. f. (sil. -tri-), art. cumetria, g.-d. art. cumetriei; pl. cumetrii, art. cumetriile

cumetrie, -triei gen. a.

CUMETRIE s. botez.