4 intrări
34 de definiții
din care- explicative DEX (20)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- sinonime (6)
- regionalisme (1)
Explicative DEX
CUCUI, cucuie, s. n. 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. 2. (Reg.) Moț de pene pe cap la unele păsări. – Lat. *cucullius (= cucullus).
cucui3 vi [At: GREGORIAN, CL. 57 / Pzi: ~cui / E: ns cf cucăi] (Reg) 1 A ațipi. 2 A dormi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucui4 v vz cucuia1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucui1 smn [At: ANON. CAR. / V: ~coi, cocoi, gugui, huhui / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: ml *cucullius (cucullus)] 1 Umflătură la cap ce apare când te lovești de un obiect tare Si: (Trs) bolfă, coc, cocor, cocoș, neoacă, motâlcă, țugui. 2 (La un obiect) Partea proeminentă Si: (reg) boț, dodoloț, gogoneț. 3 (Buc) Vârf. 4 (Reg; la păsări) Moț. 5 (Reg; la oameni) Moț. 6 (Ban) Vârf de deal. 7 (Ban) Deal cu vârf rotund, mai înalt decât dealurile din jur. 8 (Olt) Loc ridicat dintr-un dovleac păstrat iarna. 9 (Cu funcție adverbială) Cocoțat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucui2 vi [At: PANN, P. V. III, 29 / Pzi: ~cui și ~esc / E: cucu] 1 (D. cuc) A cânta. 2 (Reg) A miorlăi. 3 (Reg) A necheza. 4 (Reg; d. gaiță) A zbiera.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCUI, cucuie, s. n. 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. 2. (Reg.) Moț de pene la capul păsărilor. – Lat. *cucullius (= cucullus).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CUCUI, cucuie, s. n. 1. Umflătură, proeminență care se face la cap, provocată de lovirea cu un corp tare. V. contuziune. Cucuiul îi ieșise în frunte ca o nucă. CAMILAR, TEM. 96. Brațele... erau pline de vînătăi, capul plin de cucuie. PAS, Z. IV 114. Fugea greoi și cu palma stîngă se freca la cucuiul ce i se iscase de lovitură. SADOVEANU, M. C. 17. 2. (Regional) Moț de pene la capul păsărilor. Pui, pui, pui, Vin la cușcă să te-ncui, Să-ți pun mîna pe cucui. SEVASTOS, N. 305.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CUCUI cucuie intranz. (despre cuci) A scoate sunete înfundate, scurte și repetate; a face „cu-cu” [Sil. -cu-i] /Din cuc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCUI ~ie n. 1) Umflătură care iese pe cap provocată de o lovitură. 2) Moț de pene pe capul unor păsări. [Sil. -cui] /<lat. cucullius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cucui v. a cânta ca cucul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) cucúĭ și -ĭéz v. tr. (d. cucuĭ 1). Cocoț. V. refl. Țiganu se cucuĭase tocma’n capu meseĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) cucúĭ n., pl. ĭe (lat. cucullium saŭ cucullio = cucullus, cuculla, glugă, înrudit cu cucutium, un fel de glugă. De aicĭ maĭ vin: it. cocolla, fr. coule și cagoule, apoĭ ngr. kukúlĭ, sîrb. kúkulj și rus. kúkulĭ, glugă; înrudite maĭ sînt și: curculez, gurguĭ, pupuĭ, țuguĭ, glugă, cocoț, cocoașă, gogoașă, gogoloș, gogolesc ș. a. V. cuculion). Unflătură produsă pe cap de o lovitură. Moțu păsărilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cúcuĭ, a -í v. intr. V. cucăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cocoi sn vz cucui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucoi sm vz cucui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucuia2 vi [At: VICIU, GL. / E: cf cucuța] (Trs) A umbla la urat în ajunul Crăciunului cu pițărăul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucuia1 vr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cui / E: cucuiat2] (Reg) 1 (Mai ales d. copii) A se cățăra. 2 (Fig; mai ales despre femeile tinere) A se împopoțona.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucuià v. a se cocoța. [V. cucuiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucuiu n. 1. umflătură în frunte dintr’o lovitură; l’a izbit în frunte de s’a făcut un cucuiu; 2. Mold. moț de pasăre. [Radicalul cuc din cucă, coș de sobă și deal, cucuiu, umflătură și moț, exprimă ceva ridicat și rotunjit, întocmai ca și forma-i paralelă coc (v. cocoloș)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cúcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cucui s. n., pl. cucuie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cucui s. n., pl. cucuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cucui s. n., pl. cucuie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cucui, pl. cucuie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cucuiu, -ie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
cucui (cucuie), s. n. – 1. Moț de pene la păsări. – 2. Vîrf, culme, apogeu. – 3. Culme, creastă. – 4. Umflătură, protuberanță. – 5. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. – Mr. cucul’u, megl. cucul’. Lat. *cucullium, în loc de cucullus (Candrea-Dens., 419; Pascu, I, 71), cf. ngr. ϰουϰούλιον (de unde sl. kukuli, rom. cuculiu, s. n., înv., potcap caracteristic călugărilor ortodocși, sec. XVII, cf. culion), › alb. kukül’ „glugă”. Cf. și calabr. cuccua „tumoare, bășică”, calabr. kukuggyata „ciocîrlie”, nume datorat moțului. Der. susținută de Pușcariu, Dacor., IX, 440 și DAR, din lat. coccum „boabă”, cu suf. -ui, este de nesusținut, atît din cauza dificultății de a explica semantic primele sensuri ale cuvîntului rom., cît și a rezultatului din dialecte. Din gr. ϰουϰούλιον „pustulă”, după Roesler 571; anterior indoeurop., după Lahovary 323. Este cuvînt general cunoscut; însă în vest se folosește adesea cu sensul de „cocoș” (ALR, I, 6). Der. cucuia, vb. refl. (a se umfla, a face cucuie; despre păsări, a se duce la culcare, a se cocoța, a se sui; a se găti, a se dichisi); cucuiat, adj. (moțat; care are cucuie; cocoțat; deosebit, ieșit din comun); cuculei, s. n. (culme, înălțime). Sb. kukulj „glugă” nu provine din rom., cum credea Candrea, Elemente, 407, ci din mag.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
CUCUI subst. și cu sensul de „vîrf”. 1. Cucuian, Ioan, act. 2. Cucuiatul, Ivan (Glos); Cucuiata t. (Glos). – tt. act. în rr. Buzău, Iași, Făgăraș; cf. dictonul, cu sens de „cimitir”.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CUCUI s. v. coc, moț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCUI s. (MED.) (Transilv.) coc, cocoș, modâlcă. (S-a lovit și a făcut un ~ la cap.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cucui s. v. COC. MOȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCUI s. (Transilv.) coc, cocoș, modîlcă. (S-a lovit și a făcut un ~ la cap.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cucuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
cucuia, cucui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se barica. 2. (fig.) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N65) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V104) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cucui, cucuiesubstantiv neutru
- 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cucuiul îi ieșise în frunte ca o nucă. CAMILAR, TEM. 96. DLRLC
- Brațele... erau pline de vînătăi, capul plin de cucuie. PAS, Z. IV 114. DLRLC
- Fugea greoi și cu palma stîngă se freca la cucuiul ce i se iscase de lovitură. SADOVEANU, M. C. 17. DLRLC
-
-
- Pui, pui, pui, Vin la cușcă să te-ncui, Să-ți pun mîna pe cucui. SEVASTOS, N. 305. DLRLC
-
etimologie:
- *cucullius (= cucullus). DEX '09 DEX '98