modâlcă sf [At: CANDREA, F. 220, 224 / V: ~lgă, motâ~, mad~, no~, năd~, niod~ / Pl: ~lci / E: ns cf bg могилка, ucr могилка] (Pop) 1 Ganglion inflamat. 2 Umflătură mică ce se poate forma sub piele sau pe diferite părți ale corpului omenesc Si: (reg) modovâlcă, momealcă Vz gâlcă, bolfă, molfă¹. 3 Cucui. 4 Cocoașă. 5 Obiect mototolit, făcut ghemotoc Si: ghem. 6 (Lpl) Noduri pe firul tors. 7 Pungă. 8 Legătură cu bani, cu semințe etc. 9 Măciulie (1). 10 Nod pe trunchiul unui copac. 11 Tubercul al unei plante. 12 Bolovan sau ridicătură de pământ.

modâlcă f. Mold. gâlcă. [Origină necunoscută].

madâlcă sf vz modâlcă

modâlgă sf vz modâlcă

motâlcă¹ sf vz modâlcă

nădâlcă sf vz modâlcă

niodâlcă sf vz modâlcă

nodâlcă sf vz modâlcă^[1] corectat(ă)

MODÎLCĂ, modilci, s. f. 1. (Popular) Umflătură de natură patologică, care se formează la cap, mai rar la mîini sau în altă parte a corpului; gîlcă. V. chist. Două gîlci, Două modîlci. TEODORESCU, P. P. 378. La cap modîlcă, La șezut modîlcă, La mijloc nemică (Furnica). GOROVEI, C. 164. 2. Umflătură noduroasă, nod pe tulpina unui arbore. Chersin... făcut din modîlca ciotoroasă a unui copac. ȘEZ. VII 153. 3 Ridicătură de pămînt (v. dîlmă), bulgăre de pămînt. Pe jos, modîlcile uscate de glod, așa de dese și de tari. HOGAȘ, M. N. 80.

modîlcă, V. motîlcă.

motîlcă și modîlcă, motóșcă (pl. ca piroșcă) și moștólcă f., pl. ĭ (rut. mótočka, a. î. Cp. și cu moț, moțoc, motoc, șomoltoc, holmotoc și pol. motolka, om scund). Moțoc, ghem, unflătură: ce e motîlca ceĭa în buzunaru tăŭ? Chist, broască, bolfă. – Și motoașcă (Mold.) și tomoașcă, pl. ca motoșcă (Munt. vest. VR. 6, 4, 13), și nădîlcă (Trans. Șonfalăŭ). V. colcotoș și mișcă.

nădîlcă V. motîlcă.

modâlcă (pop.) s. f., g.-d. art. modâlcii; pl. modâlci

modâlcă (pop.) s. f., g.-d. art. modâlcii; pl. modâlci

modâlcă s. f., g.-d. art. modâlcii, pl. modâlci

MODÂLCĂ s. v. cucui, gâlcă, umflătură.

modîlcă s. v. CUCUI. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ.

MADÎLCĂ s. f. v. modîlcă.

MODÎLCĂ s. f. (Regional) 1. Ganglion inflamat; umflătură (mică) care se poate forma sub piele sau pe diferite părți ale corpului omenesc ; (regional) modovîlcă, momealcă. V. g î l c ă, b o l f ă, m o l f ă¹. Cf. CANDREA, F. 220, 224, BIANU, D. S. Două gîlci, Două modîlci. TEODORESCU, P. P. 378. Gîlcă, nădîlcă, Încalică pe furcă. MARIAN, D. 130. Gîlcilor, madîlcilor Să fugiți. . . Din gît. MAT. FOLK. 1552, cf. 1 611. Bubelor, Modîlcilor, Duceți-vă din hiru părului. PĂCALĂ, M. R. 250, cf. DRAGOMIR, O. M. 30, CIAUȘANU, V. 180. Lui Todiriță i-a crescut o modîlcă după ureche. Com. din PIATRA NEAMȚ, cf. ALR I 658/614, ALR II/I h 118. La cap modîlcă, La șezut modîlcă, La mijloc nemică (Furnica). GOROVEI, C . 164. ♦ Cucui. M-am lovit cu capul de colțul mesei de mi-a ieșit o modîlcă în frunte. Com. din PIATRA NEAMȚ. ♦ Cocoașă (Loman-Sebeș). A II 8. 2. Ceea ce are forma unei modîlci (1): a) Obiect mototolit, făcut ghemotoc; ghem. Ce e motîlca ceia în buzunaru tău? ap. SCRIBAN. Strîng o motîlcă zdravănă de lînă. PLOPȘOR, C. 58, cf. A IV 26, V 23. b) (La pl.) Noduri, guși (pe firul tors). Un fus, Cu tort pe dînsul pus Tot chișcături, modîlci. SEVASTOS, ap. TDRG. c) Pungă, legătură cu bani, semințe etc. CIAUȘANU, V. 180. d) Măciulie (I 1). I. CR. VIII, 88. e) Nod pe trunchiul unui copac. Un căuș făcut din modîlcă ciotoroasă a unui copac. ȘEZ. VII, 153. f) Tubercul (al unei plante). Begoniile înzestrate cu cîte o tuberculă sau modîlcă. COMȘA, N. Z. 24. 3. Bolovan sau ridicătură de pămînt. Se vede cîmpul cu desâvîrșire șes, fără modîlcile de movile. IORGA, ap. CADE. Pe jos, modîlcile uscate de glod așa de dese și de tari. HOGAȘ, DR. I, 209. – Pl.: modîlci. - – Și: modílgă (RĂDULESCU-CODIN), motîlcă, madílcă, nodílcă (COMȘA, N. Z. 24), nădîlcă, niodîlcă (GLOSAR REG,) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. bg. могилка, ucr. могилка.