3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuști i vz cuș-chi

CÚȘCĂ, cuști, s. f. 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦ Fig. Încăpere strâmtă. 2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului. – Din ucr. kučka.

CÚȘCĂ, cuști, s. f. 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦ Fig. Încăpere strâmtă. 2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului. – Din ucr. kučka.

custa1 [At: (a. 1579) IORGA D. B. 3 / V: cos~, cușta, gu~ / Pzi: cust / E: ml consto, -are cf consta, costa] 1 vi (Îrg) A trăi. 2 vi (Îrg) A exista. 3 vi (Îîrg) A dăinui. 4 vi (Ltî) A consta. 5 vt(îrg; subiectul e Dumnezeu) A ține în viață.

cușcă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. IA 9/23 / V: cru~ / Pl: ~ști / E: ucr кущка] 1-2 Adăpost mic, în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, în care se adăpostesc sau se capturează animale, păsări etc. 3 Cort, chioșc sau frunzar în care mănâncă evreii la sărbătoarea Sukoth. 4 Un fel de grătar de nuiele în care se bate porumbul Si: coteț, leasă, leșoi. 5 (Pan; fig) Casă mică, strâmtă Si: colibă. 6 (Pan; fig) Încăpere strâmtă. 7 Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului.

CÚȘCĂ, cuști, s. f. 1. Adăpost în formă de cutie cu gratii sau ca o căsuță de lemn pentru cîini, iepuri de casă, păsări etc. V. coteț, cotineață. Grijeam de-o pasăre care era închisă în cușcă de drot. RETEGANUL, P. V 81. Pui, pui... Vină-n cușcă să te pui. ALECSANDRI, P. P. 331. ♦ Construcție făcută din gratii de fier asemănătoare cu o colivie mare, în care se țin fiarele sălbatice. Se mișcă să așeze bucata de zahăr între gratiile cuștii. C. PETRESCU, Î. II 184. Duțu se simțea ca într-o cușcă de lei. SLAVICI, O. I 162. Pe el îl închide în o cușcă de fier. RETEGANUL, P. III 78. ◊ Fig. Încăpere strîmtă. Să fiu slobodă, să scap de cușca asta în care mă usuc. ALECSANDRI, T. I 37. 2. încăpere mică, sub nivelul scenei, unde șa de suflerul în timpul spectacolului. A căzut de pe scaunul lui din cușcă sub scenă. CARAGIALE, O. III 15.

CÚȘCĂ ~ti f. 1) Adăpost, în formă de căsuță sau de cutie de lemn, pentru unele animale sau păsări. 2) Cutie făcută din vergele în care se țin păsări cântătoare sau decorative; colivie. 3) Cutie mare din gratii de fier, în care se țin fiarele sălbatice. 4) Încăpere mică sub scena unui teatru, unde stă sufleorul. 5) fig. Locuință sau odaie mică. [G.-D. cuștii] /<ucr. kuțka

CUSTA vb. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) A trăi, a fi în viață. Să custe în mulți ani. VARLAAM. Hainele și veșmintele cîte făcea cu-nuse pînă custa. AP. 1646, 32v. Au custat numai 25 de ani. NCCD, 261; cf. DOSOFTEI, PS; CD 1698, 16v; CD 1770, 19r. C: Nime nu poate învăța așea mult, nice custa așea îndelung. SA, 13r. Iară să vei custa, rob ruianilor vei fi. C 1692, 512r. Kuszt, kuszti, kuszte. Conservor. Vivo. AC,. 49. Unii au custat cîte 9 sute de ani. CSOM, 1v: cf. SA, 2v), 14^{r, 15r, 1v-42r; MOL. 1695, 91v; MISC. SEC. XVII, 4v; CSOM, 2r. 2. (Mold., Trans. SV) A ține în viață. A: Să ne custe Domnul. DOSOFTEI, PS. C: Pînă ne va custa milostivul Dumnezeu. SICRIUL DE AUR. Etimologie: lat. constare. Vezi și cust. Cf. i l u i.

CUȘCĂ s. f, (Mold.) 1. Colivie. Hrănește o pasăre într-o cușcă. AXINTE URICARIUL. Si în cerdac feliuri de feliuri de pasări in cușce. H 1771 100v. 2. Celulă cu gratii. Prinz]nd viu pe sultan Baiazit, l-au băgat in cușcă de fier. N. COSTIN. Forme gramaticale: pl. cușce (II 1771, 100v). Etimologie: rus., ucr. kučka.

cușcă f. 1. cort: sărbătoarea cuștelor, ce țin Evreii; 2. colivie de păsări, coteț de găini: dacă ai intrat în cușcă, trebue să cânți cocoșește PANN; 3. grătar de nuiele în care se bate porumb; 4. fam. casă proastă: să scap de cușca asta în care mă usuc AL. [Rus. KUȘČA].

2) cost, a v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c’o perdere, c’o grijă, c’o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m’a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).

3) cust, a v. intr. Nord. V. cost 2.

2) cust, a v. intr. (lat. consto, -are. V. cost 2). Vechĭ. Exist, trăĭesc, durez. – Azĭ la Moțĭ (Trans.) Dumnezeŭ să te custe, să te ție viŭ.

cúșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (rut. kučka, dim. d. kuča, coteț, cocină; pol. kuczka, umbrar, rus. kušča, cort, d. vsl. konšta, cort. V. coteț). Colivie (de păsărĭ, de feare). Fig. Casă prea mică și îngustă. Pl. Niște sărbătorĭ jidăneștĭ toamna (numite și sărbătoarea tabernaculelor) în amintirea petreceriĭ în deșert supt corturĭ după ce aŭ fost fugărițĭ din Egipt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúșcă s. f., g.-d. art. cúștii; pl. cuști

cúșcă s. f., g.-d. art. cúștii; pl. cuști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: cuști
cuști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: custa
verb (V8)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • custa
  • custare
  • custat
  • custatu‑
  • custând
  • custându‑
singular plural
  • custă
  • custați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cust
(să)
  • cust
  • custam
  • custai
  • custasem
a II-a (tu)
  • cuști
(să)
  • cuști
  • custai
  • custași
  • custaseși
a III-a (el, ea)
  • custă
(să)
  • custe
  • custa
  • custă
  • custase
plural I (noi)
  • custăm
(să)
  • custăm
  • custam
  • custarăm
  • custaserăm
  • custasem
a II-a (voi)
  • custați
(să)
  • custați
  • custați
  • custarăți
  • custaserăți
  • custaseți
a III-a (ei, ele)
  • custă
(să)
  • custe
  • custau
  • custa
  • custaseră
Intrare: cușcă
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cușcă
  • cușca
plural
  • cuști
  • cuștile
genitiv-dativ singular
  • cuști
  • cuștii
plural
  • cuști
  • cuștilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cușcă

  • 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: leasă (împletitură) attach_file 5 exemple
    exemple
    • Grijeam de-o pasăre care era închisă în cușcă de drot. RETEGANUL, P. V 81.
      surse: DLRLC
    • Pui, pui... Vină-n cușcă să te pui. ALECSANDRI, P. P. 331.
      surse: DLRLC
    • Se mișcă să așeze bucata de zahăr între gratiile cuștii. C. PETRESCU, Î. II 184.
      surse: DLRLC
    • Duțu se simțea ca într-o cușcă de lei. SLAVICI, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • Pe el îl închide în o cușcă de fier. RETEGANUL, P. III 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Încăpere strâmtă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Să fiu slobodă, să scap de cușca asta în care mă usuc. ALECSANDRI, T. I 37.
        surse: DLRLC
  • 2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • A căzut de pe scaunul lui din cușcă sub scenă. CARAGIALE, O. III 15.
      surse: DLRLC

etimologie: