Definiția cu ID-ul 915631:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUȘCĂ, cuști, s. f. 1. Adăpost în formă de cutie cu gratii sau ca o căsuță de lemn pentru cîini, iepuri de casă, păsări etc. V. coteț, cotineață. Grijeam de-o pasăre care era închisă în cușcă de drot. RETEGANUL, P. V 81. Pui, pui... Vină-n cușcă să te pui. ALECSANDRI, P. P. 331. ♦ Construcție făcută din gratii de fier asemănătoare cu o colivie mare, în care se țin fiarele sălbatice. Se mișcă să așeze bucata de zahăr între gratiile cuștii. C. PETRESCU, Î. II 184. Duțu se simțea ca într-o cușcă de lei. SLAVICI, O. I 162. Pe el îl închide în o cușcă de fier. RETEGANUL, P. III 78. ◊ Fig. Încăpere strîmtă. Să fiu slobodă, să scap de cușca asta în care mă usuc. ALECSANDRI, T. I 37. 2. încăpere mică, sub nivelul scenei, unde șa de suflerul în timpul spectacolului. A căzut de pe scaunul lui din cușcă sub scenă. CARAGIALE, O. III 15.