3 intrări

17 definiții

cri sf [At: MAIORESCU, CR. I, 103 / V: (grî) ~isis sn / Pl: ~ze / E: lat crisis, fr crise, ngr χρισις cf critic] 1 Moment critic reprezentând schimbarea bruscă a stării fizice ori psihice a cuiva (manifestată prin reacții, gesturi etc. neobișnuite). 2 (Med) Fază gravă sau moment critic ce precede o schimbare bruscă, în bine sau în rău, în evoluția unei boli (acute). 3 (Ecn) Moment sau fază primejdioasă (hotărâtoare) prin care trec comerțul, industria sau finanțele unui stat. 4 (Ecn) Perioadă de tensiune, de tulburări (adesea decisive) din viața unei societăți. 5 Perioadă când afacerile merg prost Si: (iuz) chesat. 6 Lipsă a ceva necesar vieții (materiale). 7-8 (Îs) ~ industrială sau agrară Fază în care producția industrială sau agricolă stagnează sau regresează. 9 Lipsă acută de bani, (de mărfuri, de timp etc.). 10 (Îs) ~ economică Dezechilibru între producție și consum. 11 (Pol; îs) ~politică Situație gravă din viața socială, caracterizată prin diminuarea autorității puterii de stat, declin rapid al economiei, scăderea nivelului de trai al populației, instabilitate politică și socială. 12 (Pol; îs) ~ guvernamentală (sau de guvern) Intervalul de timp între demisia unui guvern și formarea unui nou guvern.

CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Fază în evoluția unei societăți marcată de mari dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din fr. crise.

CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din fr. crise.

CRÍZĂ, crize, s. f. 1. (Adesea determinat prin «economică» sau «de supraproducție») Prăbușire a vieții economice, la care se ajunge în mod inevitabil și periodic în țările capitaliste, din cauza contradicției fundamentale între caracterul tot mai social al producției și forma capitalistă, individuală a însușirii produselor; se caracterizează prin falimente, absorbirea întreprinderilor mai slabe de către cele mai puternice, creșterea șomajului și mizeriei oamenilor muncii, a căror putere de cumpărare scade, ajungîndu-se din această cauză la o falsă impresie de. abundență a mărfurilor pe piață. În crize, contradicția dintre producția socială și însușirea capitalistă izbucnește cu violență. Circulația mărfurilor este vremelnic desființată; mijloacele de circulație, banii, devin o piedică pentru circulație, toate legile producției și ale circulației de mărfuri acționează în sens invers. MARX-ENGELS, O. A. II 131. Cauza ultimă a tuturor crizelor reale rămîne întotdeauna sărăcia și caracterul limitat al consumului maselor, care se opune tendinței producției capitaliste de a dezvolta forțele de producție în așa fel, ca și cum limita dezvoltării lor ar fi numai capacitatea absolută de consumație a societății. MARX, la LENIN, O. III 39. Pentru a lichida crizele trebuie lichidat capitalismul. STALIN, O. XII 262. Sindicatele unitare, devenite un instrument de luptă organizată a muncitorimii și o puternică stavilă în calea planurilor de a arunca pe spinarea maselor populare greutățile crizei economice, au fost. și ele dizolvate în același an. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 13. ◊ Criză de produse = lipsă de mărfuri pe piață. Criză monetară = fenomen economic caracteristic regimului capitalist, constînd în lipsa de bani și de credite pe piață datorită paralizării vieții economice în epocile de stagnare a afacerilor. Criza generală a capitalismului sau a sistemului capitalist (mondial) = epoca istorică a prăbușirii capitalismului, cuprinsă între prima revoluție socialistă și victoria revoluției socialiste în întreaga lume și caracterizată printr-o supraproducție de mari proporții, printr-o paralizare a tuturor sferelor de activitate (socială, politică, literară, artistică), printr-o desfășurare inegală, care lovește țările capitaliste în momente diferite și cu intensități diferite, prin împletirea crizei industriale cu criza agrară și prin izbucnirea de conflicte și războaie, al căror rezultat final este pieirea inevitabilă a capitalismului. Drept cel mai important rezultat economic al celui de-al doilea război mondial și al urmărilor lui economice trebuie socotită destrămarea pieței mondiale unice atotcuprinzătoare. Această împrejurare a determinat o nouă adîncire a crizei generale a sistemului capitalist mondial. STALIN, PROBL. EC. 33. Criza generală a capitalismului se caracterizează printr-o și mai mare intensificare a procesului de putrezire a sistemului capitalist. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 348. Criză de regim = epocă în care un regim devenit nestabil este pe punctul de a fi răsturnat (pe cale revoluționară) și înlocuit cu altul. Trecem prin a treia criză de regim. Prima a fost criza regimului țarist, care nu mai există. A doua a fost criza primului Guvern Provizoriu, al cărei rezultat a fost demisia lui Miliukov și Gucikov. A treia a fost criza guvernului de coaliție, cînd instabilitatea regimului a atins punctul culminant. STALIN, O. III 121. (În țările cu regim parlamentar burghez) Criză de guvern (sau ministerială) = interval de timp (caracterizat prin agitație și frămîntare politică) între demisia unui guvern și formarea guvernului următor. 2. Moment critic, culminant, în desfășurarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau revenire, sub formă de acces brusc, a unei boli cronice. Criză de ficat.Are să-i tremure iarăși buzele și o să devină galben ca în timpul crizelor. SAHIA, N. 25. ◊ Fig. Mă cuprind uneori gînduri triste și nu mă mai stăpînesc. E o criză. Trece. PAS, Z. I 97.

críză s. f., g.-d. art. crízei; pl. críze

críză s. f., g.-d. art. crízei; pl. críze

CRÍZĂ s. 1. (livr.) recesiune, (înv.) chesat. (~ economică, financiară.) 2. (MED.) acces, atac, puseu, (astăzi rar) paroxism, (pop.) toană. (~ de nebunie, de cord.)

CRÍZĂ s.f. 1. Manifestare violentă a contradicțiilor; moment periculos și decisiv; tulburare. ♦ Criză economică = stagnare și perturbare a vieții economice. 2. Lipsă acută de ceva. ♦ Criză de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea unui nou guvern. 3. Tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească. 4. Fază critică în dezvoltarea unei boli ca semn al unei schimbări în bine sau în rău. [< fr. crise, cf. lat. crisis, gr. krisis < krinein – a judeca].

CRÍZĂ s. f. 1. manifestare violentă a contradicțiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.). ♦ ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la scăderea producției, la falimente, șomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficiența resurselor energetice clasice. 2. moment critic, periculos și decisiv; tulburare. ♦ ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea unui nou guvern. ◊ lipsă acută. 3. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească. 4. fază critică în evoluția unei boli. (< fr. crise)

CRÍZĂ ~e f. 1) Fază primejdioasă și hotărâtoare în viața socială, constând într-o manifestare violentă a contradicțiilor economice, politice și sociale. ◊ ~ de guvern perioadă când un guvern a demisionat iar altul încă nu este format. 2) Moment critic în evoluția unei boli, după care urmează schimbarea în bine sau în rău. 3) Agravarea bruscă a unei boli cronice. 4) Lipsă acută a ceva necesar vieții materiale sau spirituale. 5) fig. Tensiune, zbucium sufletesc. /<fr. crise, lat. crisis

criză f. 1. schimbarea stării într’o boală: criză salutară, funestă; 2. fig. momentul deciziv al unei afaceri; 3. turburare momentană: criză financiară.

*críză f., pl. e (vgr. krísis, d. krino, judec. V. critic). Moment greŭ în cursu uneĭ boale. Criză de nervĭ, atac de nervĭ. Fig. Criză ministerială, criză financiară (chesat).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRI s. 1. (livr.) recesiune, (înv.) chesat. (~ economică, financiară.) 2. (MED.) acces, atac, puseu, (astăzi rar) paroxism, (pop.) toană. (~ de nebunie, de cord.)

celúlă de críză sint. s. Grup de lucru organizat la ministere în caz de criză provocată de războaie, greve etc. ◊ „O celulă de criză funcționează fără întrerupere la ministerul sănătății din Rhenania de Nord – Westfalia. De aici s-a lansat, joi, alarma care a impus măsurile menționate.” R.l. 19 I 85 p. 6 (din fr. cellule de crise)

CRÍZĂ (< fr.) s. f. 1. Fază în evoluția unei societăți marcate de mari dificultăți (economice, politice, sociale, militare etc.). ◊ C. economică = fază a ciclului economic caracterizată în economia contemporană prin scăderea rentabilității întreprinderilor, creșterea inflației, accelerarea concentrării financiare și a multinaționalismului economic, începutul unor revoluții tehnologice, modificarea structurii cererii mondiale de produse industriale, creșterea șomajului; evoluția c.e. este influențată de factori conjuncturali (revendicări salariale, creșterea prețului materiilor prime și al energiei) și factori structurali (scăderea productivității muncii și a rentabilității întreprinderilor). ◊ C. ciclică = c. care cuprinde toate sferele procesului reproducției; constituie faza principală și punctul de demarcație ale ciclului economic. ◊ C. intermediară = c. care apare între c. ciclice, nefiind componentă obligatorie a ciclului; se manifestă prin creșterea stocurilor și reducerea producției fără a lua proporții prea mari. ◊ C. parțială = c. care cuprinde numai o ramură a producției; este determinată de dezvoltarea inegală a diferitelor ramuri ale economiei. ◊ C. agrară = c. caracterizată prin formarea unor mari surplusuri sau penuriei de produse agricole în raport cu cererea solvabilă. ◊ C. energetică = fenomen economico-social complex reflectat prin insuficiența resurselor energetice clasice, în raport cu nivelul tehnicii și tehnologiei, cu repartizarea inegală a acestora pe glob și cu caracterul exploatării lor. ◊ C. industrială = c. ce se manifestă prin reducerea bruscă a producției industriale, creșterea capacităților de producție neutilizate și creșterea șomajului; este însoțită în mod inevitabil de c. comerțului, bănească, de credit și financiară etc. ◊ C. ministerială = perioadă intermediară între demisia și formarea unui guvern. ♦ Lipsă acută (ex. criză de forță de muncă; criză de timp). 2. Moment culminant în evoluția unei boli care precede vindecarea sau agravarea bolii; declanșarea bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei maladii cronice (ex. c. de apendicită). ♦ (PSIH.) Apariției bruscă a unei rupturi de echilibru, manifestată prin tensiune, zbucium depresiune sufletească. Existența umană este jalonată de crize: nașterea, înțărcarea, întrarea în școală, adolescența, menopauza. ◊ C. de originalitate juvenilă = comportament nonconformist la adolescenților care caută, fără îndemînare, afirmarea personalității.

-CRIZĂ „judecată, concluzie”. ◊ gr. krisis „judecată” > fr. -crise, germ. -krise > rom. -criză.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

criza, crizez v. r. 1. (deț.) a face accese de furie, a avea crize de nebunie. 2. (glum.) a reacționa impulsiv, a avea o manifestare necontrolată; a critica fără motiv.

Intrare: criză (subst.)
criză (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cri criza
plural crize crizele
genitiv-dativ singular crize crizei
plural crize crizelor
vocativ singular
plural
Intrare: criza
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) criza crizare crizat crizând singular plural
crizea crizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crizez (să) crizez crizam crizai crizasem
a II-a (tu) crizezi (să) crizezi crizai crizași crizaseși
a III-a (el, ea) crizea (să) crizeze criza criză crizase
plural I (noi) crizăm (să) crizăm crizam crizarăm crizaserăm, crizasem*
a II-a (voi) crizați (să) crizați crizați crizarăți crizaserăți, crizaseți*
a III-a (ei, ele) crizea (să) crizeze crizau criza crizaseră
Intrare: criză (suf.)
criză (suf.)
sufix (I7-S)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)