16 definiții pentru crimă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cri sf [At: (a. 1848) URICARIUL X, 19 / V: (ltm; iuz) ~men sn / Pl: ~me / E: lat crimin, fr crime] 1 (Jur) Infracțiune foarte gravă săvârșită contra legilor penale sau morale, pedepsită de legi Si: nelegiuire, fărădelege. 2 (Spc) Omor. 3 Faptă rea condamnată de orânduielile sociale. 4 (Îs) ~ de război Acțiune a membrilor unor forțe armate în timp de război, care violează normele dreptului internațional. 5 (Îs) ~ împotriva umanității Atrocitate practicată organizat, care violează legile fundamentale ale umanității. 6 (Îs) ~ internațională Infracțiune deosebit de gravă împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și umanității.

CRÍMĂ, crime, s. f. Infracțiune care prezintă un grad ridicat de pericol social și pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ◊ Crimă internațională = infracțiune deosebit de gravă împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. crime.

CRÍMĂ, crime, s. f. Infracțiune care reprezintă un grad ridicat de pericol și pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ♦ Crimă internațională = infracțiune deosebit de gravă împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. crime.

CRÍMĂ, crime, s. f. Fapt penal (omor, trădare de patrie etc.) considerat de lege ca fiind foarte grav și atrăgînd pedepsele cele mai mari. Trădarea de patrie, călcarea jurămîntului, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudicii capacității de apărare a stalului, spionajul constituie crimele cele mai grave față de popor și de stat și sînt pedepsite de lege cu toată asprimea. CONST. R.P.R. 42. Regilor pătați de crime, preoțimii desfrînate, Magul, pasa răzbunării, a cetit semnul întors. EMINESCU, O. I 45. ◊ (Foarte des în legătură cu războaiele de jaf și cotropire) Războiul mondial a fost o crimă împotriva umanității. BOGZA, A. Î. 571.

CRÍMĂ s.f. Violare a legii penale, care se pedepsește cu detențiune riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor. ◊ Crimă de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război, împotriva normelor dreptului internațional care reglementează legile războiului. ◊ Crimă contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității. [< fr. crime, cf. lat. crimen – acuzare].

CRÍMĂ s. f. 1. violare a legii penale, care se pedepsește cu detenție riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor. ♦ ~ de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internațional care reglementează legile războiului; ~ contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității. 2. nelegiuire, fărădelege. ◊ păcat. (< fr. crime)

CRÍMĂ ~e f. Infracțiune gravă periculoasă din punct de vedere social. /<fr. crime

crimă f. călcare gravă a unei legi civile sau morale.

*crímă f., pl. e (fr. crime, s. m., d. lat. crimen). Calcare gravă a legiĭ morale, religĭoase saŭ civile, maĭ ales ucidere. V. delict.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crímă s. f., g.-d. art. crímei; pl. críme

crímă s. f., g.-d. art. crímei; pl. críme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRÍMĂ s. asasinat, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deșugubină, omucid, sângi, ucigătură. (Condamnat pentru ~.)

CRI s. asasinat, moarte, omor, omorîre, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deșugubină, omucid, sîngi, ucigătură. (Condamnat pentru ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crimă (críme), s. f. – Infracțiune gravă, omor. – Mr. crimă „păcat”. Fr. crime. După Pascu, I, 70, mr. ar fi reprezentantul direct al lat. crimen.Der. criminal, adj., din fr.; criminal, s. m., din fr.; criminal, s. n. (tribunal criminal), din germ. Kriminal(gericht), și cu forma criminalion, din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168), ambele înv.; criminalist, s. m., din fr.: criminalicesc, adj. (criminal), înv.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

crimă adj. invar. (adol.) formidabil, extraordinar.

crimă și pedeapsă expr. v. crimă.

Intrare: crimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cri
  • crima
plural
  • crime
  • crimele
genitiv-dativ singular
  • crime
  • crimei
plural
  • crime
  • crimelor
vocativ singular
plural