2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creditor, ~oare [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / Pl: ~oare / E: fr créditeur, it creditore] 1-6 a (Sumă) (cont sau) sold care arată care este creditul (20-22) cuiva. 7-9 smf, a (Persoană sau) (instituție) care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o sumă datorată Si: împrumutător. 10 a Referitor la credite. 11 a (D. sume) Care se înscrie în creditul unui cont. 12-13 sm Titular al unui drept de creanță (1-2). 15 sns (Iuz; csnz) Tip de stofa.

CREDITÓR, -OÁRE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.

CREDITÓR, -OÁRE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.

CREDITÓR2, -OÁRE, creditori, -oare, s. m. și f. Persoană sau instituție considerată în raport cu cel de la care are să primească o sumă de bani. De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198. Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353. Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduite. NEGRUZZI, S. II 201.

CREDITÓR1, -OÁRE, creditori, -oare, adj. (Despre operații financiare) Care se referă la credite; (despre instituții) care acordă credite. Sold creditor. Întreprindere creditoare.

CREDITÓR, -OÁRE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. și f. Persoană, instituție etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur].

CREDITÓR, -OÁRE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor)

CREDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ține de credite; propriu creditelor. 3) și substantival Care dă credit. /<fr. créditeur

creditor m. cui se datorește o sumă de bani.

*creditór, -oáre s. (lat. créditor, -óris). Care are de luat banĭ de la altu. Adj. Cont creditor, care e deschis unuĭ debitor. V. debitor și datornic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoáre

creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; f. sg. și pl. creditoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREDITÓR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

CREDITOR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

Creditor ≠ datornic, debitor

Intrare: creditor (adj.)
creditor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creditor
  • creditorul
  • creditoru‑
  • creditoare
  • creditoarea
plural
  • creditori
  • creditorii
  • creditoare
  • creditoarele
genitiv-dativ singular
  • creditor
  • creditorului
  • creditoare
  • creditoarei
plural
  • creditori
  • creditorilor
  • creditoare
  • creditoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: creditor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creditor
  • creditorul
  • creditoru‑
plural
  • creditori
  • creditorii
genitiv-dativ singular
  • creditor
  • creditorului
plural
  • creditori
  • creditorilor
vocativ singular
  • creditorule
plural
  • creditorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

creditor (adj.)

  • 1. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Sold creditor. Întreprindere creditoare.
      surse: DLRLC

etimologie:

creditor, -oare (persoană) creditoare creditor

  • 1. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit.
    exemple
    • De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198.
      surse: DLRLC
    • Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353.
      surse: DLRLC
    • Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduire. NEGRUZZI, S. II 201.
      surse: DLRLC

etimologie: