2 intrări
14 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CREDITÓR, -OÁRE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.
CREDITÓR, -OÁRE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
creditor, ~oare [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / Pl: ~oare / E: fr créditeur, it creditore] 1-6 a (Sumă) (cont sau) sold care arată care este creditul (20-22) cuiva. 7-9 smf, a (Persoană sau) (instituție) care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o sumă datorată Si: împrumutător. 10 a Referitor la credite. 11 a (D. sume) Care se înscrie în creditul unui cont. 12-13 sm Titular al unui drept de creanță (1-2). 15 sns (Iuz; csnz) Tip de stofa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREDITÓR2, -OÁRE, creditori, -oare, s. m. și f. Persoană sau instituție considerată în raport cu cel de la care are să primească o sumă de bani. De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198. Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353. Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduite. NEGRUZZI, S. II 201.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREDITÓR1, -OÁRE, creditori, -oare, adj. (Despre operații financiare) Care se referă la credite; (despre instituții) care acordă credite. Sold creditor. Întreprindere creditoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREDITÓR, -OÁRE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. și f. Persoană, instituție etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CREDITÓR, -OÁRE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CREDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ține de credite; propriu creditelor. 3) și substantival Care dă credit. /<fr. créditeur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
creditor m. cui se datorește o sumă de bani.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*creditór, -oáre s. (lat. créditor, -óris). Care are de luat banĭ de la altu. Adj. Cont creditor, care e deschis unuĭ debitor. V. debitor și datornic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; f. sg. și pl. creditoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CREDITÓR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CREDITOR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Creditor ≠ datornic, debitor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
creditor (adj.)
- 1. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont.surse: DEX '09 DLRLC DN un exempluexemple
- Sold creditor. Întreprindere creditoare.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză créditeursurse: DEX '09 DEX '98 DN
creditor, -oare (persoană) creditoare
- 1. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: datornic, -ă împrumutător, -oare antonime: datornic, -ă debitor, -oare (persoană) 3 exempleexemple
- De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198.surse: DLRLC
- Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353.surse: DLRLC
- Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduire. NEGRUZZI, S. II 201.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză créditeursurse: DEX '98 DEX '09