14 definiții pentru creditor (s.m.)
din care- explicative (8)
- ortografice (3)
- sinonime (2)
- antonime (1)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CREDITOR, -OARE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.
CREDITOR, -OARE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
creditor, ~oare [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / Pl: ~oare / E: fr créditeur, it creditore] 1-6 a (Sumă) (cont sau) sold care arată care este creditul (20-22) cuiva. 7-9 smf, a (Persoană sau) (instituție) care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o sumă datorată Si: împrumutător. 10 a Referitor la credite. 11 a (D. sume) Care se înscrie în creditul unui cont. 12-13 sm Titular al unui drept de creanță (1-2). 15 sns (Iuz; csnz) Tip de stofa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREDITOR2, -OARE, creditori, -oare, s. m. și f. Persoană sau instituție considerată în raport cu cel de la care are să primească o sumă de bani. De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198. Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353. Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduite. NEGRUZZI, S. II 201.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREDITOR, -OARE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. și f. Persoană, instituție etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CREDITOR, -OARE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CREDITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care ține de credite; propriu creditelor. 3) și substantival Care dă credit. /<fr. créditeur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
creditor m. cui se datorește o sumă de bani.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*creditór, -oáre s. (lat. créditor, -óris). Care are de luat banĭ de la altu. Adj. Cont creditor, care e deschis unuĭ debitor. V. debitor și datornic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
creditor adj. m., s. m., pl. creditori; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
creditor adj. m., s. m., pl. creditori; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
creditor adj. m., s. m., pl. creditori; f. sg. și pl. creditoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
Sinonime / cuvinte cu sensuri similare
CREDITOR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CREDITOR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Antonime / cuvinte cu sensuri opuse
Creditor ≠ datornic, debitor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
creditor, creditorisubstantiv masculin creditoare, creditoaresubstantiv feminin
- 1. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: datornic împrumutător antonime: datornic debitor
- De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198. DLRLC
- Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353. DLRLC
- Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduire. NEGRUZZI, S. II 201. DLRLC
-
etimologie:
- créditeur DEX '98 DEX '09