15 definiții pentru debitor (s.m.)

din care

Explicative DEX

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBITOR, -OARE, debitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găsește la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor.

DEBITOR, -OARE, debitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găsește la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor.

debitor, ~oare [At: ALECSANDRI, O. P: 146 / Pl: ~i, ~oare / E: fr débiteur, lat debitor] 1 a (D. sume de bani) Care se găsește în debitul2 (2) unui cont. 2-3 smf, a (Persoană fizică sau juridică) care are datorie în bani sau în alte bunuri Si: datornic.

DEBITOR2, -OARE, debitori, -oare, s. m. și f. (În opoziție cu creditor) Persoană care datorează cuiva o sumă de bani; datornic. Reclamă îndată prin tribunalul de comerț lichidarea acestei sume... și dacă debitorul va întîrzia cu plata, cere lichidarea lui. ALECSANDRI, O. P. 146.

DEBITOR, -OARE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. și f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (Jur.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. [Cf. it. debitore, fr. débiteur, lat. debitor].

DEBITOR, -OARE I. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. ◊ (despre conturi) în care debitul2 (2) depășește creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ◊ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor)

DEBITOR2 ~i m. 1) Persoană (fizică sau juridică) care are de întors o datorie; datornic. 2) jur. Persoană obligată să facă ceva în baza unui raport juridic. /<fr. débiteur, lat. debitor

debitor m. datornic.

*debitór, -oáre adj. și s. (lat. debitor, d. debére, a datori, compus din de- și habére, a avea. V. debil). Datornic, care se găsește la debit.

Ortografice DOOM

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debitor adj. m., s. m., pl. debitori; adj. f., s. f. sg. și pl. debitoare

debitor adj. m., s. m., pl. debitori; adj. f., s. f. sg. și pl. debitoare

debitor adj. m., s. m., pl. debitori, f. sg. și pl. debitoare

Enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEBITÓR, -OÁRE (< fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care datorează; (despre sume) care se înscriu în debit2 (2), datorat; (despre soldurile acelor conturi) la care debitul2 (2) depășește creditul. ◊ Sold d. = soldul conturilor al căror debit este mai mare decât creditul. Suma d. = sumă înscrisă în debitul unui cont. 2. S. m. și f. Datornic; persoană fizică sau juridică ce a contractat o datorie față de un terț, numit creațier. ◊ D. insolvabil = d. care nu-și poate achita datoriile la scadență. D. principal = d. care a contractat un împrumut pentru a cărui achitare au garantat alte persoane. D. ipotecar = d. care garantează rambursarea unui împrumut cu bunuri ce pot fi ipotecate. ♦ (Dr.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva.

Sinonime

Sinonime / cuvinte cu sensuri similare

DEBITOR s., adj. 1. s., adj. v. datornic. 2. adj. v. datorat.

DEBITOR s., adj. 1. s., adj. datornic, (înv.) îndatoritor, platnic. (Un ~ care și-a plătit datoria.) 2. adj. datorat. (Sumă ~.)

Antonime

Antonime / cuvinte cu sensuri opuse

Debitor ≠ creditor

Intrare: debitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debitor
  • debitorul
  • debitoru‑
plural
  • debitori
  • debitorii
genitiv-dativ singular
  • debitor
  • debitorului
plural
  • debitori
  • debitorilor
vocativ singular
  • debitorule
plural
  • debitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debitor, debitorisubstantiv masculin
debitoare, debitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană fizică sau juridică care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: datornic antonime: creditor
    • format_quote Reclamă îndată prin tribunalul de comerț lichidarea acestei sume... și dacă debitorul va întîrzia cu plata, cere lichidarea lui. ALECSANDRI, O. P. 146. DLRLC
    • 1.1. științe juridice Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.