15 definiții pentru debitor (s.m.)
din care- explicative (8)
- ortografice (3)
- enciclopedice (1)
- sinonime (2)
- antonime (1)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEBITOR, -OARE, debitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găsește la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor.
DEBITOR, -OARE, debitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găsește la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
debitor, ~oare [At: ALECSANDRI, O. P: 146 / Pl: ~i, ~oare / E: fr débiteur, lat debitor] 1 a (D. sume de bani) Care se găsește în debitul2 (2) unui cont. 2-3 smf, a (Persoană fizică sau juridică) care are datorie în bani sau în alte bunuri Si: datornic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBITOR2, -OARE, debitori, -oare, s. m. și f. (În opoziție cu creditor) Persoană care datorează cuiva o sumă de bani; datornic. Reclamă îndată prin tribunalul de comerț lichidarea acestei sume... și dacă debitorul va întîrzia cu plata, cere lichidarea lui. ALECSANDRI, O. P. 146.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBITOR, -OARE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. și f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (Jur.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. [Cf. it. debitore, fr. débiteur, lat. debitor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBITOR, -OARE I. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. ◊ (despre conturi) în care debitul2 (2) depășește creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ◊ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEBITOR2 ~i m. 1) Persoană (fizică sau juridică) care are de întors o datorie; datornic. 2) jur. Persoană obligată să facă ceva în baza unui raport juridic. /<fr. débiteur, lat. debitor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
debitor m. datornic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*debitór, -oáre adj. și s. (lat. debitor, d. debére, a datori, compus din de- și habére, a avea. V. debil). Datornic, care se găsește la debit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
debitor adj. m., s. m., pl. debitori; adj. f., s. f. sg. și pl. debitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
debitor adj. m., s. m., pl. debitori; adj. f., s. f. sg. și pl. debitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debitor adj. m., s. m., pl. debitori, f. sg. și pl. debitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
Definiții enciclopedice
DEBITÓR, -OÁRE (< fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care datorează; (despre sume) care se înscriu în debit2 (2), datorat; (despre soldurile acelor conturi) la care debitul2 (2) depășește creditul. ◊ Sold d. = soldul conturilor al căror debit este mai mare decât creditul. Suma d. = sumă înscrisă în debitul unui cont. 2. S. m. și f. Datornic; persoană fizică sau juridică ce a contractat o datorie față de un terț, numit creațier. ◊ D. insolvabil = d. care nu-și poate achita datoriile la scadență. D. principal = d. care a contractat un împrumut pentru a cărui achitare au garantat alte persoane. D. ipotecar = d. care garantează rambursarea unui împrumut cu bunuri ce pot fi ipotecate. ♦ (Dr.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
Sinonime / cuvinte cu sensuri similare
DEBITOR s., adj. 1. s., adj. v. datornic. 2. adj. v. datorat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEBITOR s., adj. 1. s., adj. datornic, (înv.) îndatoritor, platnic. (Un ~ care și-a plătit datoria.) 2. adj. datorat. (Sumă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Antonime / cuvinte cu sensuri opuse
Debitor ≠ creditor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
debitor, debitorisubstantiv masculin debitoare, debitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană fizică sau juridică care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Reclamă îndată prin tribunalul de comerț lichidarea acestei sume... și dacă debitorul va întîrzia cu plata, cere lichidarea lui. ALECSANDRI, O. P. 146. DLRLC
- 1.1. Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. DN
-
etimologie:
- débiteur DEX '09 DEX '98 DN
- debitor DEX '09 DEX '98 DN