opțiuni
  • info

10 definiții pentru creditor (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREDITOR, -OARE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.

CREDITOR, -OARE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.

creditor, ~oare [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / Pl: ~oare / E: fr créditeur, it creditore] 1-6 a (Sumă) (cont sau) sold care arată care este creditul (20-22) cuiva. 7-9 smf, a (Persoană sau) (instituție) care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o sumă datorată Si: împrumutător. 10 a Referitor la credite. 11 a (D. sume) Care se înscrie în creditul unui cont. 12-13 sm Titular al unui drept de creanță (1-2). 15 sns (Iuz; csnz) Tip de stofa.

CREDITOR1, -OARE, creditori, -oare, adj. (Despre operații financiare) Care se referă la credite; (despre instituții) care acordă credite. Sold creditor. Întreprindere creditoare.

CREDITOR, -OARE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. și f. Persoană, instituție etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur].

CREDITOR, -OARE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor)

CREDITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care ține de credite; propriu creditelor. 3) și substantival Care dă credit. /<fr. créditeur

*creditór, -oáre s. (lat. créditor, -óris). Care are de luat banĭ de la altu. Adj. Cont creditor, care e deschis unuĭ debitor. V. debitor și datornic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creditor adj. m., s. m., pl. creditori; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoare

creditor adj. m., s. m., pl. creditori; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoare

creditor adj. m., s. m., pl. creditori; f. sg. și pl. creditoare

Intrare: creditor (adj.)
creditor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creditor
  • creditorul
  • creditoru‑
  • creditoare
  • creditoarea
plural
  • creditori
  • creditorii
  • creditoare
  • creditoarele
genitiv-dativ singular
  • creditor
  • creditorului
  • creditoare
  • creditoarei
plural
  • creditori
  • creditorilor
  • creditoare
  • creditoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creditor, creditoareadjectiv

  • 1. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Sold creditor. Întreprindere creditoare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.