2 intrări

14 definiții

CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

CRÎNCÉN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înspăimîntător, înverșunat, aprig, crud, feroce, violent, nemilos. In lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, Întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504. Pavel ízbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Fig. Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. ◊ (Adverbial) Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.

crấncen adj. m., pl. crấnceni; f. crấncenă, pl. crấncene

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. sg. crâncenă, pl. crâncene

CRÂNCEN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat.

crîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).

CRÂNCEN2 ~ă (~i, ~e) Care este caracterizat prin înverșunare, prin cruzime; plin de violență; violent; crunt. /<sl. kronțina

CRÂNCEN1 adv. Cu violență. /<sl. kronțina

crâncen a. cumplit, grozav: luptă crâncenă. [Slav. KRÕCĬNA, mânie (cf. a se încrâncena)].

crî́ncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crâncení, crâncenesc, vb. tranz. – A înțepeni: „Cine aceea o-a ceti / Ș-acela s-a-ngrozi / Cu ea-n mână-a crânceni” (Brediceanu, 1957: 166). – Din crâncen „nemilos, crud” (< sl. kračina) (MDA).

crâncení, crâncenesc, vb. tranz. – A înțepeni: „Cine aceea o-a ceti / Ș-acela s-a-ngrozi / Cu ea-n mână-a crânceni” (Brediceanu 1957: 166). – Din crâncen „nemilos, crud” (< sl. kračina).

CRÎ́NCEN adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinár, (înv. și pop.) năsílnic, (înv. și reg.) táre, (reg.) pogán, (Mold. și Bucov.) aván, hapsî́n, (înv.) jestóc, neomenít, sanguínic, sălbăticós, sireáp, (fig.) dur, négru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenít, táre, (fig.) încleștát. (O luptă ~.)

Intrare: crâncen
crâncen adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crâncen crâncenul crâncenă crâncena
plural crânceni crâncenii crâncene crâncenele
genitiv-dativ singular crâncen crâncenului crâncene crâncenei
plural crânceni crâncenilor crâncene crâncenelor
vocativ singular
plural
Intrare: crânceni
crânceni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.