3 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

crâncenare sf [At: MDA ms / V: ~ncin~ / Pl: ~nări / E: crâncena] (Înv) 1 Înarmare. 2 Îngrozire. 3 Cutremurare de groază Si: crâncenat1 (3), crâncenire (3), crâncenit1 (1-3).

crâncena vr [At: POGOR, HENR. 229 / V: ~ncina / Pzi: ~nez / E: crâncen] (Înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se cutremura de groază Si: a se crânceni (3).

încrâncena vr [At: LET. III2, 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.

încrâncina v vz încrâncena

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.

ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen. corectată

ÎNCRÂNCINÁ vb. I v. încrâncena.

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.

ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrânciná, vb. I] – În + crâncen.

ÎNCRÂNCINÁ vb. I v. încrâncena.

CRÎNCENÁ vb. I v. încrîncena.

ÎNCRÎNCENÁ, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncená (C. PETRESCU, Î. II 8), încrînciná (CREANGĂ, P. 77) vb. I.

ÎNCRÎNCINÁ vb. I v. încrîncena.

!crâncená (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se crânceneáză

!încrâncená (a se ~) vb., ind. prez. 3 se încrânceneáză

crâncená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crânceneáză

încrâncená vb., ind. prez. 1 sg. încrâncen/încrâncenéz, 3 sg. și pl. încrâncenă/încrânceneáză

ÎNCRÂNCENÁ vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

A ÎNCRÂNCENÁ ~éz tranz. A face să se încrânceneze. [Și încrâncen] /în + crâncen

A SE ÎNCRÂNCENÁ mă ~éz intranz. 1) (despre corp și despre părți ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încreți; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se îndârji. [Și încrâncen] /în + crâncen

arată toate definițiile

Intrare: crâncena
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crâncena crâncenare crâncenat crâncenând singular plural
crâncenea crâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crâncenez (să) crâncenez crâncenam crâncenai crâncenasem
a II-a (tu) crâncenezi (să) crâncenezi crâncenai crâncenași crâncenaseși
a III-a (el, ea) crâncenea (să) crânceneze crâncena crâncenă crâncenase
plural I (noi) crâncenăm (să) crâncenăm crâncenam crâncenarăm crâncenaserăm, crâncenasem*
a II-a (voi) crâncenați (să) crâncenați crâncenați crâncenarăți crâncenaserăți, crâncenaseți*
a III-a (ei, ele) crâncenea (să) crânceneze crâncenau crâncena crâncenaseră
Intrare: încrâncena
încrâncena1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încrâncena încrâncenare încrâncenat încrâncenând singular plural
încrâncenea încrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încrâncenez (să) încrâncenez încrâncenam încrâncenai încrâncenasem
a II-a (tu) încrâncenezi (să) încrâncenezi încrâncenai încrâncenași încrâncenaseși
a III-a (el, ea) încrâncenea (să) încrânceneze încrâncena încrâncenă încrâncenase
plural I (noi) încrâncenăm (să) încrâncenăm încrâncenam încrâncenarăm încrâncenaserăm, încrâncenasem*
a II-a (voi) încrâncenați (să) încrâncenați încrâncenați încrâncenarăți încrâncenaserăți, încrâncenaseți*
a III-a (ei, ele) încrâncenea (să) încrânceneze încrâncenau încrâncena încrâncenaseră
încrâncena2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încrâncena încrâncenare încrâncenat încrâncenând singular plural
încrâncenă încrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încrâncen (să) încrâncen încrâncenam încrâncenai încrâncenasem
a II-a (tu) încrânceni (să) încrânceni încrâncenai încrâncenași încrâncenaseși
a III-a (el, ea) încrâncenă (să) încrâncene încrâncena încrâncenă încrâncenase
plural I (noi) încrâncenăm (să) încrâncenăm încrâncenam încrâncenarăm încrâncenaserăm, încrâncenasem*
a II-a (voi) încrâncenați (să) încrâncenați încrâncenați încrâncenarăți încrâncenaserăți, încrâncenaseți*
a III-a (ei, ele) încrâncenă (să) încrâncene încrâncenau încrâncena încrâncenaseră
încrâncina1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încrâncina încrâncinare încrâncinat încrâncinând singular plural
încrâncinea încrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încrâncinez (să) încrâncinez încrâncinam încrâncinai încrâncinasem
a II-a (tu) încrâncinezi (să) încrâncinezi încrâncinai încrâncinași încrâncinaseși
a III-a (el, ea) încrâncinea (să) încrâncineze încrâncina încrâncină încrâncinase
plural I (noi) încrâncinăm (să) încrâncinăm încrâncinam încrâncinarăm încrâncinaserăm, încrâncinasem*
a II-a (voi) încrâncinați (să) încrâncinați încrâncinați încrâncinarăți încrâncinaserăți, încrâncinaseți*
a III-a (ei, ele) încrâncinea (să) încrâncineze încrâncinau încrâncina încrâncinaseră
încrâncina2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încrâncina încrâncinare încrâncinat încrâncinând singular plural
încrâncină încrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încrâncin (să) încrâncin încrâncinam încrâncinai încrâncinasem
a II-a (tu) încrâncini (să) încrâncini încrâncinai încrâncinași încrâncinaseși
a III-a (el, ea) încrâncină (să) încrâncine încrâncina încrâncină încrâncinase
plural I (noi) încrâncinăm (să) încrâncinăm încrâncinam încrâncinarăm încrâncinaserăm, încrâncinasem*
a II-a (voi) încrâncinați (să) încrâncinați încrâncinați încrâncinarăți încrâncinaserăți, încrâncinaseți*
a III-a (ei, ele) încrâncină (să) încrâncine încrâncinau încrâncina încrâncinaseră
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crâncena crâncenare crâncenat crâncenând singular plural
crâncenea crâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crâncenez (să) crâncenez crâncenam crâncenai crâncenasem
a II-a (tu) crâncenezi (să) crâncenezi crâncenai crâncenași crâncenaseși
a III-a (el, ea) crâncenea (să) crânceneze crâncena crâncenă crâncenase
plural I (noi) crâncenăm (să) crâncenăm crâncenam crâncenarăm crâncenaserăm, crâncenasem*
a II-a (voi) crâncenați (să) crâncenați crâncenați crâncenarăți crâncenaserăți, crâncenaseți*
a III-a (ei, ele) crâncenea (să) crânceneze crâncenau crâncena crâncenaseră
Intrare: crâncenare
crâncenare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crâncenare crâncenarea
plural crâncenări crâncenările
genitiv-dativ singular crâncenări crâncenării
plural crâncenări crâncenărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

crâncena crâncenare

etimologie:

  • crâncen
    surse: DEX '09 DEX '98

încrâncena crâncena încrâncina încrâncina

  • 1. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena.
    exemple
    • De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + crâncen
    surse: DEX '98 DEX '09