2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâșnire sf vz scrâșnire

CRÂȘNÍ vb. IV v. scrâșni.

CRÂȘNÍ vb. IV v. scrâșni.

SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊ Tranz. Își scrâșnea dinții.Tranz. Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie. 2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [Var.: (reg.) crâșní vb. IV] – Din bg. skărša, sb. scršiti.

SCRÂȘNÍRE, scrâșniri, s. f. Acțiunea de a scrâșni și rezultatul ei; p. ext. scrâșnet; scrâșnit1. – V. scrâșni.

SCRÂȘNÍRE, scrâșniri, s. f. Acțiunea de a scrâșni și rezultatul ei; p. ext. scrâșnet; scrâșnit1. – V. scrâșni.

crâșni vi vz scrâșni

scărșnire sf vz scrâșnire

scârșnire sf vz scrâșnire

scrășnire sf vz scrâșnire

scrâșnare sf vz scrâșnire

scrâșni vi [At: PSALT. 68 / V: (pop) scârș~, (îrg) ~răș~, scriș~, ~ărș~, crâșni, (înv) crășni, crișni, cârșni, (reg) ~âjni, ~rijni, str~, cârjni, crijni, crâjni, scărș~ / Pzi: ~nesc / E: fo] 1 (D. oameni; de obicei urmat de determinările „din dinți”, „din măsele” sau înv, „cu dinții”, „în dinți”) A produce un zgomot caracteristic prin strângerea maxilarelor și prin frecarea dinților de jos cu cei de sus, ca efect al supărării, al ciudei, al mâniei, al urii, al furiei, al durerii etc. Si: (îrg) a crâșca, a scrâșca (1). 2 (Fig; d. oameni) A pronunța cuvintele printre dinți vorbind cu supărare, cu ciudă, cu mânie, cu furie, cu ură etc. (greu stăpânite) Si: (înv) ascrâșca (2). 3 (Pan; d. obiecte sau d. părți ale unor obiecte; d. materiale, corpuri, substanțe etc.) A produce (prin întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc.) un zgomot specific, de scurtă durată, aspru și neplăcut Si: (rar; pex) a scârțâi (1). 4 (D. oameni) A provoca scrâșnete (3).

scrâșnire sf [At: LB / V: scârș~, (înv) ~nare[1], scrăș~, scărș~, criș~, crâșnire / Pl: ~i / E: scrâșni] 1-3 Scrâșnet (1-3). 4 Cuvânt pronunțat printre dinți Si: (rar) scrâșnit1 (4). 5 (Pex) Supărare (greu stăpânită) Si: (rar) scrâșnit1 (5). corectată

  1. În original, fără accent; la fel și varianta crâșnire LauraGellner

scrijni[1] v vz scrâșni

  1. Variantă consemnată în definiția principală, dar ordonată alfabetic incorect (vz pagina 87/1, după cuv. scrivitu LauraGellner

SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊ Tranz. Își scrâșnea dinții.Tranz. Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie. 2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [Var.: (reg.) crâșní vb. IV] – Din bg. skărša, scr. scršiti.

CRÎȘNÍ vb. IV v. scrîșni.

SCRÎȘNÍ, scrîșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Uneori determinat prin «din dinți» sau «din măsele») A strînge convulsiv fălcile și a freca dinții de jos de cei de sus, făcînd să se audă un zgomot caracteristic (de obicei în momente de mînie, de furie, de durere). Omul scrîșnea din măsele prin somn. C. PETRESCU, A. 351. Bătrînul... scrîșni nervos din dinți. BART, S. M. 63. [Ostașii se luptau] mușcîndu-se, scrîșnind. ALECSANDRI, P. III 224. ◊ (Cu subiectul «dinții») Dinții îi scrîșneau și ochii săi sîngerați se holbaseră. NEGRUZZI, S. I 165. ◊ Tranz. (Cu complementul «dinții») Ce puteam face, domnișorule? șopti Ion scrîșnind dinții. REBREANU, I. 37. Spaniolul, furios, de cîte ori îl întîlnea pe băiat pe punte, își strîngea fălcile și scrîșnea dinții. BART, E. 272. ♦ A pronunța cuvintele printre dinți, a vorbi printre dinți cu ură, cu mînie, cu ciudă. V. mîrîi. M-a apucat de piept și-a scrîșnit la mine... dă-le banii oamenilor. VORNIC, P. 99. În ziar ce spune? Accident, nu? – Accident – scrîșni Petrescu. GALAN, Z. R. 365. ♦ Fig. A da impresia că vorbește cu ciudă, că cîrtește. L-am văzut destul de adesea scrîșnind de lipsă. CARAGIALE, O. III 238. ♦ (Despre substanțe aspre care se freacă între dinți) A scîrțîi. Scuipară amîndoi praful care le scrîșnea în dinți. DUMITRIU, V. L. 106. 2. Fig. A scoate un sunet aspru, a scîrțîi (ca efect al unei frecări). Tancurile veneau scrîșnind printre explozii. CAMILAR, N. I 431. Huruie motoarele, clămpănesc curelele transmisiilor, scrîșnesc mașinile, gem nicovalele izbite de ciocane și de baroase. PAS, L. II 59. Sub tălpile opincilor și călcîiele cizmelor, omătul scrîșnea de ger. C. PETRESCU, R. DR. 143. – Variantă: crîșní (SADOVEANU, N. F. 27, RETEGANUL, P. I 19, ALECSANDRI, P. II 17) vb. IV.

arată toate definițiile

Intrare: scrâșni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrâșni
  • scrâșnire
  • scrâșnit
  • scrâșnitu‑
  • scrâșnind
  • scrâșnindu‑
singular plural
  • scrâșnește
  • scrâșniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrâșnesc
(să)
  • scrâșnesc
  • scrâșneam
  • scrâșnii
  • scrâșnisem
a II-a (tu)
  • scrâșnești
(să)
  • scrâșnești
  • scrâșneai
  • scrâșniși
  • scrâșniseși
a III-a (el, ea)
  • scrâșnește
(să)
  • scrâșnească
  • scrâșnea
  • scrâșni
  • scrâșnise
plural I (noi)
  • scrâșnim
(să)
  • scrâșnim
  • scrâșneam
  • scrâșnirăm
  • scrâșniserăm
  • scrâșnisem
a II-a (voi)
  • scrâșniți
(să)
  • scrâșniți
  • scrâșneați
  • scrâșnirăți
  • scrâșniserăți
  • scrâșniseți
a III-a (ei, ele)
  • scrâșnesc
(să)
  • scrâșnească
  • scrâșneau
  • scrâșni
  • scrâșniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâșni
  • crâșnire
  • crâșnit
  • crâșnitu‑
  • crâșnind
  • crâșnindu‑
singular plural
  • crâșnește
  • crâșniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâșnesc
(să)
  • crâșnesc
  • crâșneam
  • crâșnii
  • crâșnisem
a II-a (tu)
  • crâșnești
(să)
  • crâșnești
  • crâșneai
  • crâșniși
  • crâșniseși
a III-a (el, ea)
  • crâșnește
(să)
  • crâșnească
  • crâșnea
  • crâșni
  • crâșnise
plural I (noi)
  • crâșnim
(să)
  • crâșnim
  • crâșneam
  • crâșnirăm
  • crâșniserăm
  • crâșnisem
a II-a (voi)
  • crâșniți
(să)
  • crâșniți
  • crâșneați
  • crâșnirăți
  • crâșniserăți
  • crâșniseți
a III-a (ei, ele)
  • crâșnesc
(să)
  • crâșnească
  • crâșneau
  • crâșni
  • crâșniseră
Intrare: scrâșnire
scrâșnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâșnire
  • scrâșnirea
plural
  • scrâșniri
  • scrâșnirile
genitiv-dativ singular
  • scrâșniri
  • scrâșnirii
plural
  • scrâșniri
  • scrâșnirilor
vocativ singular
plural
crâșnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșnire
  • crâșnirea
plural
  • crâșniri
  • crâșnirile
genitiv-dativ singular
  • crâșniri
  • crâșnirii
plural
  • crâșniri
  • crâșnirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scrâșni crâșni

  • 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crâșca 7 exemple
    exemple
    • Omul scrîșnea din măsele prin somn. C. PETRESCU, A. 351.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul... scrîșni nervos din dinți. BART, S. M. 63.
      surse: DLRLC
    • [Ostașii se luptau] mușcîndu-se, scrîșnind. ALECSANDRI, P. III 224.
      surse: DLRLC
    • Dinții îi scrîșneau și ochii săi sîngerați se holbaseră. NEGRUZZI, S. I 165.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Își scrâșnea dinții.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv Ce puteam face, domnișorule? șopti Ion scrîșnind dinții. REBREANU, I. 37.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Spaniolul, furios, de cîte ori îl întîlnea pe băiat pe punte, își strîngea fălcile și scrîșnea dinții. BART, E. 272.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • M-a apucat de piept și-a scrîșnit la mine... dă-le banii oamenilor. VORNIC, P. 99.
        surse: DLRLC
      • În ziar ce spune? Accident, nu? – Accident – scrîșni Petrescu. GALAN, Z. R. 365.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. A da impresia că vorbește cu ciudă, că cârtește.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • L-am văzut destul de adesea scrîșnind de lipsă. CARAGIALE, O. III 238.
          surse: DLRLC
  • 2. prin generalizare A produce un zgomot scârțâitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scârțâi 4 exemple
    exemple
    • Scuipară amîndoi praful care le scrîșnea în dinți. DUMITRIU, V. L. 106.
      surse: DLRLC
    • Tancurile veneau scrîșnind printre explozii. CAMILAR, N. I 431.
      surse: DLRLC
    • Huruie motoarele, clămpănesc curelele transmisiilor, scrîșnesc mașinile, gem nicovalele izbite de ciocane și de baroase. PAS, L. II 59.
      surse: DLRLC
    • Sub tălpile opincilor și călcîiele cizmelor, omătul scrîșnea de ger. C. PETRESCU, R. DR. 143.
      surse: DLRLC

etimologie:

scrâșnire crâșnire

etimologie:

  • vezi scrâșni
    surse: DEX '98 DEX '09