4 definiții pentru cotron

cotron sn vz cotlon

cotlon sn [At: I. IONESCU, P. 267 / V: cătlan, clătan, coclan, corlan, corl~, ~tclan, ~tclău, ~tlan, ~oa sf ~lu sf ~troc, ~trog, ~tron, ~trun, ~tru sf / Pl: ~oane / E: mg katlan] 1 (Îrg) Zid din pietre în formă de potcoavă care apără focul de vânt și pe care se pune cazanul la fiert. 2 Groapă în care se face focul, la adăpost de vânt. 3 (Spc; reg) Mic adăpost aproape de stână, unde se fierbe zerul. 4 (Reg) Cuptor în care se pune cazanul pentru fiert țuica. 5 (Reg) Cuptor pentru arderea cărămizilor. 6 (Pan) Firidă sub cuptorul vetrelor țărănești Si: (reg) cotruță. 7 (Pan) Firidă în zid Si: (reg) ocniță. 8 (Pan) Fereastră oarbă. 9 (Pan; Mol) Gaură în malul unui râu, sub pânza apei unde se ascund racii și peștii Si: copcă. 10 (Pan) Gaură pentru ascunzătoare Si: bortă. 11 (Pan) Peșteră mică. 12 (Pan) Scorbură. 13 (Pan) Vizuină. 14 (Spc) Gaură în care se adăpostesc liliecii. 15 (Spc) Galerie subterană în care se adăpostesc animale. 16 (Pex) Ascunziș. 17 (Pex) Ungher. 18 (Îvr) Unghi.

cotlón și (Olt.) cotrón n., pl. oane (ung. katlan, a. î.; ceh. kotel, căldare; pol. rus. kotlina, adîncătură, bîrlog; sîrb. kòtlovina, basin; bg. rus. kotlovina, vale închisă, d. got. katilê, lat. catillus, farfurie strachină. V. cotlesc, coclaŭ). Cuptor, loc scobit în pămînt orĭ făcut din cărămidă ca să cocĭ ceva. Cotruță supt vatră. Scobitură făcută de apă în malurĭ: cotloanele peștilor. Ascunzătoare: cotloanele hoților. V. bîrlog, crov, somină.

Intrare: cotron
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotron cotronul
plural cotroane cotroanele
genitiv-dativ singular cotron cotronului
plural cotroane cotroanelor
vocativ singular
plural