7 definiții pentru cotrobăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotrobăiálă sf [At: DA ms / Pl: ~iéli / E: cotrobăi + -eală] 1-4 Cotrobăire (1-4).

COTROBĂIÁLĂ, cotrobăieli, s. f. Faptul de a cotrobăi; scotocire. [Pr.: -bă-ia-] – Cotrobăi + suf. -eală.

COTROBĂIÁLĂ, cotrobăieli, s. f. Faptul de a cotrobăi; scotocire. [Pr.: -bă-ia-] – Cotrobăi + suf. -eală.

COTROBĂIÁLĂ, cotrobăieli, s. f. Cercetare, căutare cu de-amănuntul și răvășind lucrurile; scotocire. A găsit cartea după multă cotrobăială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotrobăiálă (co-tro-) s. f., g.-d. art. cotrobăiélii; pl. cotrobăiéli

cotrobăiálă s. f. (sil. -tro-bă-ia-), g.-d. art. cotrobăiélii; pl. cotrobăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTROBĂIÁLĂ s. v. căutare.

COTROBĂIA s. căutare, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit.

Intrare: cotrobăială
cotrobăială substantiv feminin
  • silabație: co-tro-
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotrobăia
  • cotrobăiala
plural
  • cotrobăieli
  • cotrobăielile
genitiv-dativ singular
  • cotrobăieli
  • cotrobăielii
plural
  • cotrobăieli
  • cotrobăielilor
vocativ singular
plural

cotrobăială

etimologie:

  • Cotrobăi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09