2 intrări

16 definiții

cotonogít2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 106 / Pl: ~iți, ~e / E: cotonogi] 1 (D. oameni; d. animale) Care s-a îmbolnăvit de picioare. 2 (D. oameni; d. animale) Care șchioapătă. 3 (D. oameni; d. animale) Care a fost lovit peste picioare, încât nu mai poate merge. 4 (D. oameni; d. animale) Care a fost făcut să șchioapete. 5 (D. oameni; d. animale) Care are piciorul rupt. 6 (Pex; d. oameni) Căruia i-a slăbit puterea membrelor. 7 (Pex; d. oameni) Ale cărui puteri au fost făcute să slăbească. 8 (Pex; dom) Care a fost lovit peste mâini, astfel încât să nu se mai poată servi de ele. 9 (Pex; dom) Care are mâna ruptă. 10 (Pex; dom) Care a fost bătut foarte rău. 111 (D. piele) Bătătorit2.

cotonogít1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cotonogi] 1 Cotonogire (1). 2 Șchiopătare. 3-10 Cotonogire (3-10). 11 Bătătorire.

cotonogí [At: CARAGIALE, T. II, 23 / Pzi: ~gésc / E: cotonog] 1 vi (D. oameni; d. animale) A se îmbolnăvi de picioare. 2 vi (D. oameni; d. animale) A șchiopăta. 3 vt A lovi pe cineva peste picioare, astfel încât să nu mai poată merge. 4 vt A face pe cineva să șchiopăteze Si: a șchiopa. 5 vt A rupe cuiva un picior Si: a schilodi. 6 vi (Pex) A-i slăbi cuiva puterea membrelor Si: a se boșorogi. 1 vt A face pe cineva să nu mai aibă putere în membre Si: a boșorogi. 8 vt (Pex) A lovi pe cineva peste mâini, astfel încât să nu se mai poată servi de ele. 9 vt (Pex) A rupe cuiva o mână. 10 vt A bate pe cineva foarte rău Cf cotonogeală (14). 11 vr (D. piele; înv) A se bătători de muncă grea.

COTONOGÍ, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.

COTONOGÍ, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.

COTONOGÍ, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. A bate zdravăn, a lovi grav pe cineva (mai ales cu bîta). De-atîtea zile și nopți cotonogeau bourei, rupeau coarnele boilor cu parii. CAMILAR, N. II 50. Că despre partea lui Jupin Titircă Inimă-rea, halal să fie de oasele mele! m-ar cotonogi. CARAGIALE, O. II 55. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. Mieii și vitele bovine cotonogesc. ȘEZ. V 60.

cotonogí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá; conj. prez. 3 să cotonogeáscă

cotonogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá, conj. prez. 3 sg. și pl. cotonogeáscă

COTONOGÍ vb. v. snopi, stâlci.

A COTONOGÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să devină cotonog; a lovi tare peste picioare. /Din cotonog

cotonogì v. 1. a zăcea de boală de picioare (despre vite); 2. a ologi în bătăi.

cotonogésc v. tr. (d. cotonog). Fac cotonog. Lovesc prea tare peste mînĭ orĭ picĭoare: auleŭ, m’aĭ cotonogit!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTONOGI vb. a ologi. (O vită care a ~.)

cotonogi vb. v. SNOPI. STÎLCI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cotonogi, cotonogesc v. t. 1. a bate, a lovi 2. (d. fotbaliști) a practica un joc brutal

Intrare: cotonogi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotonogi cotonogire cotonogit cotonogind singular plural
cotonogește cotonogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotonogesc (să) cotonogesc cotonogeam cotonogii cotonogisem
a II-a (tu) cotonogești (să) cotonogești cotonogeai cotonogiși cotonogiseși
a III-a (el, ea) cotonogește (să) cotonogească cotonogea cotonogi cotonogise
plural I (noi) cotonogim (să) cotonogim cotonogeam cotonogirăm cotonogiserăm, cotonogisem*
a II-a (voi) cotonogiți (să) cotonogiți cotonogeați cotonogirăți cotonogiserăți, cotonogiseți*
a III-a (ei, ele) cotonogesc (să) cotonogească cotonogeau cotonogi cotonogiseră
Intrare: cotonogit
cotonogit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotonogit cotonogitul cotonogi cotonogita
plural cotonogiți cotonogiții cotonogite cotonogitele
genitiv-dativ singular cotonogit cotonogitului cotonogite cotonogitei
plural cotonogiți cotonogiților cotonogite cotonogitelor
vocativ singular
plural
cotonogire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotonogire cotonogirea
plural cotonogiri cotonogirile
genitiv-dativ singular cotonogiri cotonogirii
plural cotonogiri cotonogirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)