2 intrări

13 definiții

COTONOGÍ, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.

COTONOGÍ, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.

COTONOGÍ, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. A bate zdravăn, a lovi grav pe cineva (mai ales cu bîta). De-atîtea zile și nopți cotonogeau bourei, rupeau coarnele boilor cu parii. CAMILAR, N. II 50. Că despre partea lui Jupin Titircă Inimă-rea, halal să fie de oasele mele! m-ar cotonogi. CARAGIALE, O. II 55. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. Mieii și vitele bovine cotonogesc. ȘEZ. V 60.

cotonogí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá; conj. prez. 3 să cotonogeáscă

cotonogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá, conj. prez. 3 sg. și pl. cotonogeáscă

COTONOGÍ vb. v. snopi, stâlci.

A COTONOGÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să devină cotonog; a lovi tare peste picioare. /Din cotonog

cotonogì v. 1. a zăcea de boală de picioare (despre vite); 2. a ologi în bătăi.

cotonogésc v. tr. (d. cotonog). Fac cotonog. Lovesc prea tare peste mînĭ orĭ picĭoare: auleŭ, m'aĭ cotonogit!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTONOGÍ vb. a ologi. (O vită care a ~.)

cotonogí vb. v. SNOPI. STÎLCI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cotonogi, cotonogesc v. t. 1. a bate, a lovi 2. (d. fotbaliști) a practica un joc brutal

Intrare: cotonogi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotonogi cotonogire cotonogit cotonogind singular plural
cotonogește cotonogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotonogesc (să) cotonogesc cotonogeam cotonogii cotonogisem
a II-a (tu) cotonogești (să) cotonogești cotonogeai cotonogiși cotonogiseși
a III-a (el, ea) cotonogește (să) cotonogească cotonogea cotonogi cotonogise
plural I (noi) cotonogim (să) cotonogim cotonogeam cotonogirăm cotonogiserăm, cotonogisem*
a II-a (voi) cotonogiți (să) cotonogiți cotonogeați cotonogirăți cotonogiserăți, cotonogiseți*
a III-a (ei, ele) cotonogesc (să) cotonogească cotonogeau cotonogi cotonogiseră
Intrare: cotonogit
cotonogit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotonogit cotonogitul cotonogi cotonogita
plural cotonogiți cotonogiții cotonogite cotonogitele
genitiv-dativ singular cotonogit cotonogitului cotonogite cotonogitei
plural cotonogiți cotonogiților cotonogite cotonogitelor
vocativ singular
plural
cotonogire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotonogire cotonogirea
plural cotonogiri cotonogirile
genitiv-dativ singular cotonogiri cotonogirii
plural cotonogiri cotonogirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)