cotonogi [At: CARAGIALE, T. II, 23 / Pzi: ~gesc / E: cotonog] 1 vi (D. oameni; d. animale) A se îmbolnăvi de picioare. 2 vi (D. oameni; d. animale) A șchiopăta. 3 vt A lovi pe cineva peste picioare, astfel încât să nu mai poată merge. 4 vt A face pe cineva să șchiopăteze Si: a șchiopa. 5 vt A rupe cuiva un picior Si: a schilodi. 6 vi (Pex) A-i slăbi cuiva puterea membrelor Si: a se boșorogi. 1 vt A face pe cineva să nu mai aibă putere în membre Si: a boșorogi. 8 vt (Pex) A lovi pe cineva peste mâini, astfel încât să nu se mai poată servi de ele. 9 vt (Pex) A rupe cuiva o mână. 10 vt A bate pe cineva foarte rău Cf cotonogeală (14). 11 vr (D. piele; înv) A se bătători de muncă grea.