COTONOGI (-gesc) I. vb. tr. A bate, a lovi sdravăn pe cineva, așa încît să nu mai poată mișca brațele și picioarele: îi lovesc, și-i cotonogesc, le rup picioarele, brațele și-i îngroapă de vii (ISP.). II. vb. intr. 🐕 A se îmbolnăvi de picioare așa încît să nu mai poată umbla (vorb. de animale): mieii și vitele bovine cotonogesc (ȘEZ.) [cotonog].