2 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cotonogí [At: CARAGIALE, T. II, 23 / Pzi: ~gésc / E: cotonog] 1 vi (D. oameni; d. animale) A se îmbolnăvi de picioare. 2 vi (D. oameni; d. animale) A șchiopăta. 3 vt A lovi pe cineva peste picioare, astfel încât să nu mai poată merge. 4 vt A face pe cineva să șchiopăteze Si: a șchiopa. 5 vt A rupe cuiva un picior Si: a schilodi. 6 vi (Pex) A-i slăbi cuiva puterea membrelor Si: a se boșorogi. 1 vt A face pe cineva să nu mai aibă putere în membre Si: a boșorogi. 8 vt (Pex) A lovi pe cineva peste mâini, astfel încât să nu se mai poată servi de ele. 9 vt (Pex) A rupe cuiva o mână. 10 vt A bate pe cineva foarte rău Cf cotonogeală (14). 11 vr (D. piele; înv) A se bătători de muncă grea.

COTONOGÍ, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.

COTONOGÍ, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.

COTONOGÍ, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. A bate zdravăn, a lovi grav pe cineva (mai ales cu bîta). De-atîtea zile și nopți cotonogeau bourei, rupeau coarnele boilor cu parii. CAMILAR, N. II 50. Că despre partea lui Jupin Titircă Inimă-rea, halal să fie de oasele mele! m-ar cotonogi. CARAGIALE, O. II 55. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. Mieii și vitele bovine cotonogesc. ȘEZ. V 60.

cotonogí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá; conj. prez. 3 să cotonogeáscă

cotonogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá, conj. prez. 3 sg. și pl. cotonogeáscă

COTONOGÍ vb. v. snopi, stâlci.

A COTONOGÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să devină cotonog; a lovi tare peste picioare. /Din cotonog

cotonogì v. 1. a zăcea de boală de picioare (despre vite); 2. a ologi în bătăi.

cotonoágă sf [At: R. IONESCU, C. 191/6 / V: chitănág, chitonág, chitonóg, pitonág, pitonóg sn / Pl: ~age / E: nct] (Agr) Unealtă în forma unui băț mai gros și ascuțit la un capăt, care servește la săparea gropilor pentru aracii de la vie, pentru răsaduri sau pentru cuiburile de boabe de porumb, de fasole etc.

cotonóg, ~oágă [At: POLIZU / V: chităn~ / Pl: ~ógi, ~oáge / E: ucr кyтopнoгий] 1-2 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) bolnav de picioare. 3-4 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) care umblă șchiopătând. 5-6 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) care are picioarele strâmbe. 7-8 sm, a (Cal) care are picioarele umflate. 9-10 sm, a (Cal) slab de picioare. 11-12 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu un picior bolnav. 13-14 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu un picior paralizat. 15-16 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) fără un picior. 17-18 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu piciorul sau mâna strâmbă. 19-20 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) care nu se poate servi de o mână. 21-22 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) fără o mână din cot. 23-24 smf, a (Pex) (Om) fără ambele coate. 25-26 smf, a (Câine) cu coada scurtă. 27 (Înv) Mădular. 28 (Înv) Ciot de mădular Cf cotoroage. 29 sf (Reg; lpl) Catalige.

COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. – Din ucr. kuternoha.

COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. – Din ucr. kuternoha.

COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Despre oameni și animale) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mînă sau de un picior. Sări de pe căluțul cotonog, părăsi drumul și intră în ierburi. CAMILAR, N. I 302.

!cotonóg adj. m., s. m., pl. cotonógi; adj. f., s. f. cotonoágă, pl. cotonoáge

cotonoágă s. f., pl. cotonoáge

cotonóg adj. m., pl. cotonógi; f. sg. cotonoágă, pl. cotonoáge

COTONÓG adj. v. șchiop.

cotonóg (cotonoágă), adj.1. Șchiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Löwe 81; DAR). – Der. cotonoagă (var. chitonog, chitonag), s. f. (țăruș); cotonogi, vb. (a rămîne șchiop; a contracta o boală de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeală, s. f. (bătaie, pedepsire; boală a oilor, ale căror copite se crapă ca urmare a umezelii).

arată toate definițiile

Intrare: cotonog
cotonog adjectiv
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotonog cotonogul cotonoa cotonoaga
plural cotonogi cotonogii cotonoage cotonoagele
genitiv-dativ singular cotonog cotonogului cotonoage cotonoagei
plural cotonogi cotonogilor cotonoage cotonoagelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotonogi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotonogi cotonogire cotonogit cotonogind singular plural
cotonogește cotonogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotonogesc (să) cotonogesc cotonogeam cotonogii cotonogisem
a II-a (tu) cotonogești (să) cotonogești cotonogeai cotonogiși cotonogiseși
a III-a (el, ea) cotonogește (să) cotonogească cotonogea cotonogi cotonogise
plural I (noi) cotonogim (să) cotonogim cotonogeam cotonogirăm cotonogiserăm, cotonogisem*
a II-a (voi) cotonogiți (să) cotonogiți cotonogeați cotonogirăți cotonogiserăți, cotonogiseți*
a III-a (ei, ele) cotonogesc (să) cotonogească cotonogeau cotonogi cotonogiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)