cotonogi [At: CARAGIALE, T. II, 23 / Pzi: ~gesc / E: cotonog] 1 vi (D. oameni; d. animale) A se îmbolnăvi de picioare. 2 vi (D. oameni; d. animale) A șchiopăta. 3 vt A lovi pe cineva peste picioare, astfel încât să nu mai poată merge. 4 vt A face pe cineva să șchiopăteze Si: a șchiopa. 5 vt A rupe cuiva un picior Si: a schilodi. 6 vi (Pex) A-i slăbi cuiva puterea membrelor Si: a se boșorogi. 1 vt A face pe cineva să nu mai aibă putere în membre Si: a boșorogi. 8 vt (Pex) A lovi pe cineva peste mâini, astfel încât să nu se mai poată servi de ele. 9 vt (Pex) A rupe cuiva o mână. 10 vt A bate pe cineva foarte rău Cf cotonogeală (14). 11 vr (D. piele; înv) A se bătători de muncă grea.

COTONOGI, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. A bate zdravăn, a lovi grav pe cineva (mai ales cu bîta). De-atîtea zile și nopți cotonogeau bourei, rupeau coarnele boilor cu parii. CAMILAR, N. II 50. Că despre partea lui Jupin Titircă Inimă-rea, halal să fie de oasele mele! m-ar cotonogi. CARAGIALE, O. II 55. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. Mieii și vitele bovine cotonogesc. ȘEZ. V 60.

A COTONOGI ~esc tranz. (ființe) A face să devină cotonog; a lovi tare peste picioare. /Din cotonog

cotonogì v. 1. a zăcea de boală de picioare (despre vite); 2. a ologi în bătăi.

cotonog, ~oagă [At: POLIZU / V: chităn~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: ucr куторногий] 1-2 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) bolnav de picioare. 3-4 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) care umblă șchiopătând. 5-6 smf, a (D. oameni; d. animale) (Individ) care are picioarele strâmbe. 7-8 sm, a (Cal) care are picioarele umflate. 9-10 sm, a (Cal) slab de picioare. 11-12 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu un picior bolnav. 13-14 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu un picior paralizat. 15-16 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) fără un picior. 17-18 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) cu piciorul sau mâna strâmbă. 19-20 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) care nu se poate servi de o mână. 21-22 smf, a (Pex; d. oameni) (Persoană) fără o mână din cot. 23-24 smf, a (Pex) (Om) fără ambele coate. 25-26 smf, a (Câine) cu coada scurtă. 27 (Înv) Mădular. 28 (Înv) Ciot de mădular Cf cotoroage. 29 sf (Reg; lpl) Catalige.

COTONOG, -OAGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Despre oameni și animale) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mînă sau de un picior. Sări de pe căluțul cotonog, părăsi drumul și intră în ierburi. CAMILAR, N. I 302.

COTONOG ~oagă (~ogi, ~oage) și substantival (despre ființe) Care este infirm de un picior; care merge șchiopătând; șchiop; șontorog. /<ucr. kuternoha

cotonog a. bolnav de picioare (despre câini și vite). [Cf. pol. KUTEKNOGA, șchiop, paralizat].

cotonóg, -oágă adj. (rudă cu pol. kuternoga, șchĭop, olog. d. noga, picĭor. Cp. și cu vsl. konsŭ, kusŭ, cu coada retezată, konsŭ, bucată. V. chitonog, cotorog, cĭontonog, șofîrnog, nojiță, potnojă, conț, cîș). Cĭung orĭ olog (indiferent). N. pl. Sud. Chitonoage, picĭoroange. Iron. Cotoroage, cĭoante (picĭoare).

cotonogésc v. tr. (d. cotonog). Fac cotonog. Lovesc prea tare peste mînĭ orĭ picĭoare: auleŭ, m’aĭ cotonogit!

cotonogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogesc, 3 sg. cotonogește, imperf. 1 cotonogeam; conj. prez. 1 sg. să cotonogesc, 3 să cotonogească

cotonogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogesc, imperf. 3 sg. cotonogea; conj. prez. 3 să cotonogească

cotonogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogesc, imperf. 3 sg. cotonogea, conj. prez. 3 sg. și pl. cotonogească

cotonog adj. m., s. m., pl. cotonogi; adj. f., s. f. cotonoagă, pl. cotonoage

!cotonog adj. m., s. m., pl. cotonogi; adj. f., s. f. cotonoagă, pl. cotonoage

cotonog adj. m., pl. cotonogi; f. sg. cotonoagă, pl. cotonoage

COTONOGI vb. v. snopi, stâlci.

COTONOGI vb. v. ologi.

cotonogi vb. v. SNOPI. STÎLCI.

COTONOGI vb. a ologi. (O vită care a ~.)

COTONOG adj. v. șchiop.

cotonog adj. v. ȘCHIOP.

cotonog (cotonoagă), adj. – 1. Șchiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Löwe 81; DAR). – Der. cotonoagă (var. chitonog, chitonag), s. f. (țăruș); cotonogi, vb. (a rămîne șchiop; a contracta o boală de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeală, s. f. (bătaie, pedepsire; boală a oilor, ale căror copite se crapă ca urmare a umezelii).

cotonogi, cotonogesc v. t. 1. a bate, a lovi 2. (d. fotbaliști) a practica un joc brutal