cotilit², ~ă a vz cotelit²

cotilit¹ sn vz cotelit¹

COTILI, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: coteli vb. IV] – Din sb. kotiljati (se).

coteli [At: DIONISIE, C. 171 / V: ~tili, ~toli / Pzi: ~lesc / E: srb cotiljati (se)] (Înv) 1 vt A cotrobăi (3). 2 vt A căuta pe furiș Si: (reg) a cotârli (2). 3 vt A face dezordine, stricând lucruri Si: (reg) a cotârli (3). 4 vi A trebălui prin casă. 5 vt A deretica. 6 vi A face ordine. 7 vi A gospodări prin curte. 8 vt (Buc) A linge farfuriile. 9 vt (Pex) A fura. 10 vt (Reg) A controla calitatea vaselor de lut. 11-18 vtr (Reg) A (se) coti (1-8). 19 vr A se rostogoli.

cotelit², ~ă a [At: COȘBUC, F. 85/35 / V: ~til~², ~tol~² / Pl: ~iți, ~e / E: coteli] (Înv) 1 Scotocit². 2 Căutat pe furiș. 3 Răvășit și stricat. 4 Dereticat². 5 Gospodărit². 6 (D. vase) Din care s-a mâncat totul. 7 Lins². 8 (Pex) Furat². 9-12 Cotit² (1-4). 13 Rostogolit².

cotelit¹ sn [At: ȘEZ. XXIII, 43 / V: ~til~¹, ~tol-¹ / Pl: ~uri / E: coteli] 1 Scotocire. 2-4 Cotelire (2-4). 5 Dereticare. 6-8 Cotelire (6-8). 9 (Pex) Furt. 10 Cotelire (10). 11-15 Cotire (1-5). 16 Rostogolire.

cotili v vz coteli

cotoli vtr vz coteli

cotolit¹ sn vz cotelit¹

cotolit², ~ă a vz cotelit²

COTELI, COTILI (-lesc) vb. tr. 1 A scotoci, a cotrobăi, a căuta cu deamănuntul: cotelește pe ici, cotelește pe dincolo, și găsește cheile odăilor (R.-COD.) ¶ 2 Mold. Bucov. A deretica, a curăți prin casă: femeia ... mătură și cotilește frumos toată casa (MAR.) ¶ 3 A linge, a lingări farfuriile, oalele, nelăsînd nimic pe ele: Mirosiră, cotiliră din taler în taleraș Și ’ntre altele găsiră și o felie de caș (PANN) ¶ 4 Trans. A cerca vasele de lut dacă sînt bune (FR.-CDR.) [cota²].

❍ COTILI 👉 COTELI.

COTILI, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: coteli vb. IV] – Din scr. kotiljati (se).

COTlLI, cotilesc, vb. IV. (Regional) Intranz. A umbla în locuri întortocheate, cu multe cotituri. Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21. ♦ A umbla din loc în loc. În cămară după masă intrînd ca niște pisici. Mirosită, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31.

A SE COTILI mă ~esc intranz. reg. (despre ființe) A merge agale, legănându-se. /<sb. kotyljati

A COTILI ~esc tranz. reg. 1) A da de-a rostogolul; a rostogoli. 2) A umbla prin locuri cu multe coturi. /<sb. kotyljati

cotelì v. a căuta cu de amănuntul: mirosiră, coteliră din taler în taleraș PANN. [Origină necunoscută].

cotelésc și cotilésc v. intr. și tr. (cp. cu bg. kotílo, cuĭb, culcuș, ascunzătoare, cu ung. kótologni, a hoĭnări, și cu rom. cotoc, motan, pin aluz. la cotelitu luĭ în perioada goaneĭ). Fam. Scotocesc, cercetez pin toate locurile. V. mușluĭesc.

cotilésc, V. cotelesc.

cotili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, 3 sg. cotilește, imperf. 1 cotileam; conj. prez. 1 sg. să cotilesc, 3 să cotilească

cotili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, imperf. 3 sg. cotilea; conj. prez. 3 să cotilească

cotili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilesc, imperf. 3 sg. cotilea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotilească

cotelesc, -leam 1 imp.

COTILI vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

cotili vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

coteli, cotelesc, vb. IV (reg.) 1. a căuta cu de-amănuntul; a scotoci, a scobeli, a cotrobăi, a coleși. 2. a umbla prin casă după treburi. 3. a linge farfuriile, a linchi din oale. 4. a fura. 5. a încerca vasele de lut dacă sunt bune. 6. a coti. 7. (refl.) a se rostogoli.