2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotigire sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: cotigi] (Reg) 1-8 Cotire (7, 9-15). 9 (Îvr) Vârtej.

cotigí vit [At: ALECSANDRI, T. 51 / Pzi: ~igésc / E: coti2 + fugi] (Reg) 1-8 A coti2 (10, 12-18). 9 (Îvp; îe) A nu mai avea încotro ~ A fi într-o situație fără ieșire.

COTIGÍ, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. – Din cotigă.

COTIGÍ, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. – Din cotigă.

COTIGÍ, cotigesc, vb. IV. Intranz. A schimba direcția; a coti. Drumul cotigea plin de bălți pe malul iazului, pe după pînza de trestii. SADOVEANU, O. I 152. Astfel scoborîrăm o scară... cotigirăm prin cîteva săli singuratice și largi. HOGAȘ, DR. II 245. Trec pe lîngă casa noastră și nu intru acasă, ci cotigesc în stîngă și intru în ograda unui megieș al nostru. CREANGĂ, A. 6. ◊ Expr. A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire, a nu mai avea încotro. Trebui să stea față, n-are-ncotro cotigi. NEGRUZZI, S. I 127.

cotigì v. a coti drumul, a ocoli: n’are încotro cotigi NEGR. [Lit. a târî cotiga].

cotigésc v. intr. (d. cotesc și infl. de cotigă). Mold. Cotesc, ocolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotigí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigésc, imperf. 3 sg. cotigeá; conj. prez. 3 să cotigeáscă

cotigí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigésc, imperf. 3 sg. cotigeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotigeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTIGÍ vb. v. cârmi, coti, vira.

cotigi vb. v. CÎRMI. COTI. VIRA.

Intrare: cotigire
cotigire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotigire
  • cotigirea
plural
  • cotigiri
  • cotigirile
genitiv-dativ singular
  • cotigiri
  • cotigirii
plural
  • cotigiri
  • cotigirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotigi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotigi
  • cotigire
  • cotigit
  • cotigitu‑
  • cotigind
  • cotigindu‑
singular plural
  • cotigește
  • cotigiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotigesc
(să)
  • cotigesc
  • cotigeam
  • cotigii
  • cotigisem
a II-a (tu)
  • cotigești
(să)
  • cotigești
  • cotigeai
  • cotigiși
  • cotigiseși
a III-a (el, ea)
  • cotigește
(să)
  • cotigească
  • cotigea
  • cotigi
  • cotigise
plural I (noi)
  • cotigim
(să)
  • cotigim
  • cotigeam
  • cotigirăm
  • cotigiserăm
  • cotigisem
a II-a (voi)
  • cotigiți
(să)
  • cotigiți
  • cotigeați
  • cotigirăți
  • cotigiserăți
  • cotigiseți
a III-a (ei, ele)
  • cotigesc
(să)
  • cotigească
  • cotigeau
  • cotigi
  • cotigiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotigi

  • 1. regional A schimba direcția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coti cârmi vira 3 exemple
    exemple
    • Drumul cotigea plin de bălți pe malul iazului, pe după pînza de trestii. SADOVEANU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Astfel scoborîrăm o scară... cotigirăm prin cîteva săli singuratice și largi. HOGAȘ, DR. II 245.
      surse: DLRLC
    • Trec pe lîngă casa noastră și nu intru acasă, ci cotigesc în stînga și intru în ograda unui megieș al nostru. CREANGĂ, A. 6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie rar A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trebui să stea față, n-are-ncotro cotigi. NEGRUZZI, S. I 127.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cotigă
    surse: DEX '98 DEX '09