COTIGI (-igesc) vb. intr. Mold. 1 A face cotituri (vorb. de un drum): drumul cotigea pe lîngă o prăpastie adîncă (ALECS.) ¶ 2 A cîrmi, a coti într’o parte sau într’alta (vorb. de o persoană): cotigesc în stînga și intru în ograda unui megieș al nostru (CRG.) ¶ 3 Ⓕ A afla scăpare pe altă cale: astă dată n’ai încotro cotigi, îi zise (NEGR.) [coti].