O definiție pentru cotigire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cotigire sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: cotigi] (Reg) 1-8 Cotire (7, 9-15). 9 (Îvr) Vârtej.
Intrare: cotigire
cotigire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||