2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COTIGI, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. – Din cotigă.
COTIGI, cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ◊ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. – Din cotigă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
cotigi vit [At: ALECSANDRI, T. 51 / Pzi: ~igesc / E: coti2 + fugi] (Reg) 1-8 A coti2 (10, 12-18). 9 (Îvp; îe) A nu mai avea încotro ~ A fi într-o situație fără ieșire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIGI, cotigesc, vb. IV. Intranz. A schimba direcția; a coti. Drumul cotigea plin de bălți pe malul iazului, pe după pînza de trestii. SADOVEANU, O. I 152. Astfel scoborîrăm o scară... cotigirăm prin cîteva săli singuratice și largi. HOGAȘ, DR. II 245. Trec pe lîngă casa noastră și nu intru acasă, ci cotigesc în stîngă și intru în ograda unui megieș al nostru. CREANGĂ, A. 6. ◊ Expr. A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire, a nu mai avea încotro. Trebui să stea față, n-are-ncotro cotigi. NEGRUZZI, S. I 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotigì v. a coti drumul, a ocoli: n’are încotro cotigi NEGR. [Lit. a târî cotiga].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIGĂ, cotigi, s. f. 1. (Pop.) Căruță mică folosită la transportarea încărcăturilor ușoare. ♦ Car mare cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului; teleagă, rotilă. [Var.: cotiugă s. f.] – Din ucr. kotyha.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTIUGĂ s. f. v. cotigă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTIUGĂ s. f. v. cotigă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTIUGĂ s. f. v. cotigă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotigă sf [At: PSALT. 310/31 / V: căt~, ~tiugă / Pl: ~igi, (înv) ~ige / E: ucr котига] 1 Căruță scurtă pentru transporturi ușoare. 2 Cantitate care se poate transporta cu cotiga (1, 3, 6). 3 Car mic. 4 Car sărăcăcios, cu coșul stricat. 5 Căruță cu două roți Si: teleagă. 6 Car mai lung cu care se aduc lemne de la pădure. 7 (Înv) Car mare, cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 8 (Prc) Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului Si: (reg) căroaie, rotilă, teleagă, teleguță. 9 (Reg; fig) Preot bătrân și bărbos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotiugă sf vz cotigă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutiugă sf vz cotigă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIGĂ, cotigi, s. f. 1. Căruță mică folosită la transportarea încărcăturilor ușoare. ♦ Car mare cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului; teleagă, rotilă, [Var.: cotiugă s. f.] – Din ucr. kotyha.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTIGĂ, cotigi, s. f. 1. Căruță scurtă folosită la transportarea unor poveri ușoare. A adunat cît i-a trebuit să cumpere un cal și patru roate de cotigă. GALAN, Z. R. 62. Opintea boii mereu Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. ♦ Car mare de fier cu pereții întregi folosit la transportul gunoaielor. Cotigele primăriei, cu caii lor schilozi și nemîncați, împrăștiau tot soiul de mirosuri. ANGHEL, PR. 118. 2. Cele două roți, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie pe care se reazimă grindeiul plugului; teleagă, teleguță, roate, rotile. Pl. și: cotige (D. ZAMFIRESCU, R. 241). – Variantă: cotiugă (CAMILAR, N. I 209, ALECSANDRI, T. 1137) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIGĂ ~gi f. 1) Cărucior (cu două roți) folosit pentru transportul unor încărcături ușoare; teleagă. 2) Ansamblu tehnic constând din două roți inegale pe care se sprijină grindeiul plugului. 3) înv. Car de război. [G.-D. cotigii] /<ucr. kotyha
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTIGĂ s.f. (Mold.) Căruță scurtă (cu două roate). În loc de case cotigi poartă. URECHE. Fără sape, fără hîrlețe, fără lopeți, fără cotige VP, 65^{r; cf. DOSOFTEI, PS. Etimologie: ucr. kotyka.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotigă (cotiugă) f. 1. cărucior pe doua roate; 2. roțile pe cari s’așează grindeiul plugului. [Rut. KOTIHA, cotigă; probabil identic cu cotiuhă, câine, imagine analogă cu fr. chien (cu sensul de «tărăboanță»), rezultând dintr’o asemănare grosolană a vehiculului cu figura unui câine].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotiugă f. Mold. V. cotigă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne, ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cotigésc v. intr. (d. cotesc și infl. de cotigă). Mold. Cotesc, ocolesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cotĭúgă, V. cotigă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cotigi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigesc, 3 sg. cotigește, imperf. 1 cotigeam; conj. prez. 1 sg. să cotigesc, 3 să cotigească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotigi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigesc, imperf. 3 sg. cotigea; conj. prez. 3 să cotigească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotigi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigesc, imperf. 3 sg. cotigea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotigească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cotigă s. f., g.-d. art. cotigii; pl. cotigi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotigă (pop.) s. f., g.-d. art. cotigii; pl. cotigi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotigă s. f., g.-d. art. cotigii; pl. cotigi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cotigă, pl. cotigi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cotigă, -gi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COTIGI vb. v. cârmi, coti, vira.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cotigi vb. v. CÎRMI. COTI. VIRA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTIGĂ s. 1. teleagă, (reg.) tărăbuță, toligă. (~ pentru poveri ușoare.) 2. (TEHN.) teleagă, (reg.) dric, roate (pl.), rotile (pl.), (Transilv.) căroaie. (Pe ~ se reazemă grindeiul plugului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTIGĂ s. 1. teleagă, (reg.) tărăbuță, toligă. (~ pentru poveri ușoare.) 2. teleagă, (reg.) dric, roate (pl.), rotile (pl.), (Transilv.) căroaie. (Pe ~ se reazemă grindeiul plugului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cotigă (cotigi), s. f. – 1. Căruță, car cu două roți. – 2. La plug, teleagă. – Var. cotiugă. Sl. kotyga (Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76; Conev 72). Întrucit sensul din sl. este cel de „manta”, trebuie să se fi spus despre căruțele acoperite, ca trăsurile; cf. rut. kotiga „căruță” (după Candrea, Elemente, 404, provine din rom.). Se folosește mai ales în Mold. – Der. coti(u)geală, s. f. (car lung, pentru transportul buștenilor); coti(u)gar, s. m. (căruțaș). Cf. cotigi < cot.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cotiugă s.f. (reg.) câine, cotarlă, cotei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V407) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F47) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cotigi, cotigescverb
-
- Drumul cotigea plin de bălți pe malul iazului, pe după pînza de trestii. SADOVEANU, O. I 152. DLRLC
- Astfel scoborîrăm o scară... cotigirăm prin cîteva săli singuratice și largi. HOGAȘ, DR. II 245. DLRLC
- Trec pe lîngă casa noastră și nu intru acasă, ci cotigesc în stînga și intru în ograda unui megieș al nostru. CREANGĂ, A. 6. DLRLC
- A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trebui să stea față, n-are-ncotro cotigi. NEGRUZZI, S. I 127. DLRLC
-
-
etimologie:
- cotigă DEX '98 DEX '09
cotigă, cotigisubstantiv feminin
- 1. Căruță mică folosită la transportarea încărcăturilor ușoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A adunat cît i-a trebuit să cumpere un cal și patru roate de cotigă. GALAN, Z. R. 62. DLRLC
- Opintea boii mereu Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. DLRLC
- 1.1. Car mare cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cotigele primăriei, cu caii lor schilozi și nemîncați, împrăștiau tot soiul de mirosuri. ANGHEL, PR. 118. DLRLC
-
-
- 3. Car de război. NODEX
- comentariu Plural și: cotige. DLRLC
etimologie:
- kotyha DEX '09 DEX '98