16 definiții pentru coteneață cotineață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coteneáță sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 52 / V: ~tin~ / Pl: ~ețe / E: ctm coteț + chichineață] 1-6 Coteț (1-3, 5-6, 12) sărăcăcios. 7 Cameră sărăcăcioasă. 8 (Înv; îcs) De-a ~ța Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 9 (Înv; îe) A fi din cei care ridică ~ța pe sus A fi hoț.

COTENEÁȚĂ, cotenețe, s. f. (Pop.) Coteț mic. [Var.: cotineáță s. f.] – Contaminare între coteț și chichineață.

COTENEÁȚĂ, cotenețe, s. f. (Pop.) Coteț mic. [Var.: cotineáță s. f.] – Probabil contaminare între coteț și chichineață.

COTENEÁȚĂ, coteneți, s. f. (Popular) Coteț mic pentru păsări, cîini, porci etc. Mai trecu puțin și deodată se iviră de după o coteneață și niște gîște mari, albe ca zăpada, bătînd gălăgios din aripi. DUNĂREANU, N. 20. Neputîndu-i intra în coteneața porcilor, [lupii], i-au sfîșiat cei trei zăvozi. CONTEMPORANUL, VIII 287 Am plecat să dau cu plasa Colea-n acea coteneață, Să văz, n-oi vina vreo rață? PANN, P. V. I 69. – Variantă: cotineáță (STANCU, D. 258) s. f.

COTENEÁȚĂ ~e f. pop. Adăpost pentru păsări, porci sau câini făcut din scânduri. /cot[eț] + suf. ~eneață

coteneață f. coteț. [Vorba pare a fi un compromis din sinonimele coteț și chichineață].

cotineáță sf vz coteneață

COTINEÁȚĂ s. f. v. coteneață.

COTINEÁȚĂ s. f. v. coteneață.

COTINEÁȚĂ s. f. v. coteneață.

cotineață f., pl. ețe (d. coteț cu sufixu din chichineață). Coteț de păsărĭ de curte, poĭată, curnic. – În nord și coștereață și -ireață (supt infl. altor cuvinte, ca bg. kyšta, casă), îngrăditură de dat mîncare puilor și unde nu pot pătrunde găinile adulte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coteneáță/cotineáță (pop.) s. f., g.-d. art. cotenéței/ cotinéței; pl. cotenéțe/cotinéțe

coteneáță/cotineáță s. f., g.-d. art. cotenéței/cotinéței; pl. cotenéțe/cotinéțe

cotineáță v. coteneáță

cotineáță v. coteneață


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTINEÁȚĂ s. v. pătul.

Intrare: coteneață
coteneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coteneață
  • coteneața
plural
  • cotenețe
  • cotenețele
genitiv-dativ singular
  • cotenețe
  • coteneței
plural
  • cotenețe
  • cotenețelor
vocativ singular
plural
cotineață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotineață
  • cotineața
plural
  • cotinețe
  • cotinețele
genitiv-dativ singular
  • cotinețe
  • cotineței
plural
  • cotinețe
  • cotinețelor
vocativ singular
plural