COTENEAȚĂ, COTINEAȚĂ (pl. -ețe) sf. Coteț (de găini, etc.): mergi la coteneața găinilor ... svîrlindu-le grăunțe (PAMF.); cotineață n’ai mă, să-i închizi? (D.-ZAMF.) [comp. COTEAȚĂ].

COTENEAȚĂ, cotenețe, s. f. (Pop.) Coteț mic. [Var.: cotineață s. f.] – Din cot[ei] + suf. -eneață.

COȘTEREAȚĂ, COȘTIREAȚĂ (pl. -ețe) sf. 1 Mold. Cocină de porci: coșterețele (mascurilor) trebue a fi ... cît se poate mai curate (ION.) ¶ 2 = COTENEAȚĂ.

COTINEAȚĂ 👉 COTENEAȚĂ.