5 intrări

Articole pe această temă:

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotei2 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 32 / V: (înv) ~eai / Pl: ~ / E: vsl котель] (Pop) 1 Specie de câine mic. 2 Câine care nu mai crește. 3 Cățeluș ținut în casă. 4 Câine mic de companie. 5 Prepelicar. 6 (Pex) Câine blând. 7 Câine fără stăpân. 8 Javră. 9 (Fig) Băiat cu o conduită incorectă, necinstită.

cotei1 [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~e / E: cot2 + -ei] 1-5 sn Cot2 (26, 29-32). 6 sn (Reg) Zigzag. 7 sm (Reg) Cotea (4).

COTÉI, cotei, s. m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Din sl. kotelĭ.

COTÉI, cotei, s. m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Din sl. kotelĭ.

COTÉI, cotei, s. m. Nume generic dat mai multor specii de cîini de talie. mică. Astea parcă-s niște cotei pc lîngă dulăul de Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 138. Tot avutul din bordei Mi-e, pe vatră, un cotei. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊ Expr. (Familiar) Departe coteiul de iepure = este diferență mare (între două lucruri). A umbla ca un cotei = a umbla fără rost.

COTÉI ~ m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. * A umbla ca un ~ a intra în voie la toți. /<sl. koteli

cotéĭ m., pl. tot așa (cp. cu germ. de jos koter, cîne leneș; vsl. kotelĭ, pisică; rus. kot, motan, ung. kutyó, cățel; alb. kuta, cîne. V. și Dic. Altgerm. 41, și cp. cu cotoĭ, cotarlă, coteț, cocină, cuciu). Cîne mic de felu luĭ, cățel, boldeĭ. V. lupeĭ.

cótă1 sf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 522 / Pl: ~te / E: fr cote] 1 (Șîs) ~ parte Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună Si: contribuție, (iuz) cislă. 2 (Îas) Parte care revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. Si: (iuz) cislă. 3 (Spc) Sumă pe care o încasează un jucător pentru fiecare miză pusă pe un cal care a câștigat cursa. 4 Parte cu care cineva contribuie la impozite Si: contribuție. 5 Cotizație. 6 (Înv) Cantitate de produse (agricole) pe care un producător trebuia să o predea statului. 7 (Înv) Parte care revine unui producător ca sarcină de producție, cu care acesta participă la producția totală a acelui fel de bunuri. 8 (Înv; îs) ~ de beneficiu Parte din beneficiu, repartizată cuiva. 9 Parte dintr-un tot, în cifre absolute sau în valori procentuale, căreia i se dă o anumită destinație sau i se aplică un anumit regim Si: coeficient. 10 (Pex) Cifra care exprimă cota (9). 11 (Șîs ~ta bursei) Tablou la bursă care conține, în fiecare zi, cursul acțiunilor, în unități monetare ale pieței. 12 Indicație în cifre și litere a fiecărei serii de acte, documente, cărți, într-o colecție sau bibliotecă. 13 Indicare, pe hartă, a înălțimii diferitelor puncte de pe teren, în raport cu un plan luat ca bază, de obicei nivelul mării. 14 (Pex) Cifră de pe hartă care arată înălțimea punctului. 15 (Pex) Locul pe teren care corespunde cotei de pe hartă. 16 Indicare, pe un desen tehnic, a dimensiunilor diferitelor părți ale obiectului reprezentat. 17 (Pex) Cifră care indică, într-un desen tehnic, dimensiunile obiectului reprezentat. 18 (Îs) ~ta apelor Nivelul unei ape curgătoare. 19 Ansamblu de cifre și litere atribuit pentru identificarea unei cărți dintr-o bibliotecă. 20 (Îs) ~ de întreținere Sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv.

cótă2 sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr cotte] 1 (Liv) Fustă țărănească. 2 Haină largă purtată de preoții catolici.

CÓTĂ, cote, s. f. 1. Parte care îi revine cuiva dintr-o sumă de primit sau de dat; cotă-parte. ◊ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului valorilor mobiliare la închiderea ultimei ședințe a bursei; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. ◊ Cote adiționale = a) cote adăugate; b) adaosuri în cote proporționale la impozitele directe datorate statului, perceput în valoarea bugetelor administrației locale, a unor instituții publice sau pentru constituirea unor fonduri speciale. Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv. 2. (Top.) Înălțimea în metri a unui punct de pe teren față de o suprafață de referință (de obicei, nivelul mării). ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 4. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote.

CÓTĂ, cote, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. ◊ (Economie) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. 2. (ieșit din uz) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat. ◊ Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv. 3. (Concr.) Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 5. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote.

CÓTĂ, cote, s. f. 1. (Și în forma compusă cotă-parte) Parte cu care cineva contribuie la o cheltuială comună (v. contribuție) sau care revine cuiva în urma unei repartizări, împărțeli etc. (v. tain). Cotă de întreținere = sumă datorată de fiecare dintre colocatarii unui imobil pentru cheltuielile comune de întreținere. (În economia capitalistă) Cotă de beneficiu = parte din beneficiul unei întreprinderi repartizată unui acționar și care e proporțională cu numărul acțiunilor posedate. Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. Smulsese vînzătorului o gazetă proaspăt adusă cu trenul și căută lacom cota bursei. PETRESCU, A. 405. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă la un regim anumit; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. Stabilirea cotelor de venituri. 2. Contribuție obligatorie de produse agricole, alimentare, materii prime etc. proporțională cu suprafața cultivată și în raport cu categoria socială a producătorului (și care servește la formarea rezervelor de stat necesare asigurării hranei oamenilor muncii, nevoilor industriei și apărării țării). Trebuie ținut socoteală că venitul obținut de colectivist îi rămîne pe de-a-ntregul, deoarece cota de cereale datorată statului el o achită prin gospodăria colectivă, care reține și necesarul pentru hrana vitelor de muncă și semințele pentru anul următor. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 59. Cotele obligatorii se stabilesc astfel ca să creeze la țărani cointeresarea în lărgirea producției de mărfuri agricole alimentare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 84. Am adus acolo cotele de grîu în coșul carului. D. BOTEZ S. 88. 3. Altitudinea unui punct de teren față de nivelul mării; p. ext. numărul scris pe hartă sau pe plan care indică o altitudine; înălțime. V. altitudine. ♦ (Concretizat) Loc pe teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă. De-aici, de unde sînt la post, eu urmăresc Cum urcă-ncet, spre cota-nzăpezită, Șanțul în care ne aflăm de veghe. CAMIL PETRESCU, V. 65. Simion... capturase... cîteva sute de prizonieri la cotele cele mai încercate. C. PETRESCU, Î. II 106. Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare luat în mai multe puncte. Cotele apelor Dunării. 4. Semn în litere sau cifre indicînd locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar, într-un clasor etc. Volumul cu cota 164.

CÓTĂ2 s.f. (Liv.) 1. Fustă țărănească. 2. Haină largă purtată de preoții catolici. [< fr. cotte].

CÓTĂ1 s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună; parte cuvenită în urma unei împărțeli. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. 2. Altitudine a unui punct față de nivelul mării. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Distanța dintre un punct și un plan de referință. ♦ Dimensiune indicată pe un desen. 4. Semne în cifre și în litere care arată locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – în ce cantitate].

CÓTĂ2 s. f. haină largă purtată de preoții catolici. (< fr. cotte)

CÓTĂ1 s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli. ◊ parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație. ◊ contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el. 2. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursă. 3. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare. ◊ nivelul la care navighează un submarin. 4. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen. 5. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

CÓTĂ ~e f. 1) Contribuție bănească la o acțiune comună; cotizație. 2) Cifră care indică o dimensiune pe un desen sau o diferență de nivel dintre două puncte. 3) mat. A treia coordonată carteziană. 4) topogr. Altitudine indicată pe o hartă. ~ absolută. ~ relativă.~a apelor nivelul unei ape curgătoare. 5) Indice în litere sau în cifre care arată locul ocupat de o carte, revistă, document etc. într-o bibliotecă. [G.-D. cotei] /<fr. cote

cotă f. 1. partea de impozit ce fiecare trebue să plătească: cota mobiliară; 2. indicarea cursului efectelor publice: cota Bursei; 3. semn pentru a clasa piesele unui proces, ale unui inventar (=fr. quote).

coteiu m. câine de vânat cu picioare foarte scurte [V. cotarlă].

*cótă f., pl. e (fr. cote, d. lat. quota, a cîta. V. cotidian). Parte de impozit orĭ suma pe care trebuĭe s’o plătească fie-care. Semn pentru a clasa fiecare obĭect într’un inventar. Cifră care arată nivelu pe un plan: cota apelor. Fig. Cota burseĭ, listă care arată suirea saŭ scoborîrea valoriĭ efectelor publice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotéi1 (câine) s. m., pl. cotéi, art. cotéii

arată toate definițiile

Intrare: cotei (câine)
cotei1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotei
  • coteiul
  • coteiu‑
plural
  • cotei
  • coteii
genitiv-dativ singular
  • cotei
  • coteiului
plural
  • cotei
  • coteilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotei (cotitură)
cotei2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotei
  • coteiul
  • coteiu‑
plural
  • coteie
  • coteiele
genitiv-dativ singular
  • cotei
  • coteiului
plural
  • coteie
  • coteielor
vocativ singular
plural
Intrare: cotă (parte)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • cota
plural
  • cote
  • cotele
genitiv-dativ singular
  • cote
  • cotei
plural
  • cote
  • cotelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotă (vestim.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • cota
plural
  • cote
  • cotele
genitiv-dativ singular
  • cote
  • cotei
plural
  • cote
  • cotelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotă-parte
cotă-parte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotă-parte
  • cota-parte
plural
  • cote-părți
  • cotele-părți
genitiv-dativ singular
  • cote-părți
  • cotei-părți
plural
  • cote-părți
  • cotelor-părți
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotei (câine)

  • 1. Câine de talie mică, cu picioarele scurte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: dulău 2 exemple
    exemple
    • Astea parcă-s niște cotei pe lîngă dulăul de Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 138.
      surse: DLRLC
    • Tot avutul din bordei Mi-e, pe vatră, un cotei. ALECSANDRI, P. P. 285.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar Departe coteiul de iepure = este diferență mare (între două lucruri).
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar A umbla ca un cotei = a umbla fără rost.
      surse: DLRLC

etimologie:

cotă (parte)

  • 1. Parte care îi revine cuiva dintr-o sumă de primit sau de dat.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cotă-parte
    • diferențiere Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.
      surse: DEX '98 DN sinonime: cotizație
    • 1.1. Document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă, rezultate din cotațiile unei zile.
      surse: MDN '00
      • 1.1.1. economie Cota bursei = nivelul cursului valorilor mobiliare la închiderea ultimei ședințe a bursei.
        surse: DEX '09 MDN '00
      • 1.1.2. economie Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă.
        surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
        exemple
        • Smulsese vînzătorului o gazetă proaspăt adusă cu trenul și căută lacom cota bursei. PETRESCU, A. 405.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: participație un exemplu
      exemple
      • Stabilirea cotelor de venituri.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. prin extensiune Raport sau număr abstract care reprezintă această parte.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.2.2. Cote adiționale = cote adăugate.
        surse: DEX '09
      • 1.2.3. Cote adiționale = adaosuri în cote proporționale la impozitele directe datorate statului, perceput în valoarea bugetelor administrației locale, a unor instituții publice sau pentru constituirea unor fonduri speciale.
        surse: DEX '09
      • 1.2.4. Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.2.5. Cotă de beneficiu = parte din beneficiul unei întreprinderi repartizată unui acționar și care e proporțională cu numărul acțiunilor posedate.
        surse: DLRLC
      • 1.2.6. ieșit din uz Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat.
        surse: DEX '98 MDN '00 3 exemple
        exemple
        • Trebuie ținut socoteală că venitul obținut de colectivist îi rămîne pe de-a-ntregul, deoarece cota de cereale datorată statului el o achită prin gospodăria colectivă, care reține și necesarul pentru hrana vitelor de muncă și semințele pentru anul următor. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 59.
          surse: DLRLC
        • Cotele obligatorii se stabilesc astfel ca să creeze la țărani cointeresarea în lărgirea producției de mărfuri agricole alimentare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 84.
          surse: DLRLC
        • Am adus acolo cotele de grîu în coșul carului. D. BOTEZ S. 88.
          surse: DLRLC
        • diferențiere Contribuție obligatorie de produse agricole, alimentare, materii prime etc. proporțională cu suprafața cultivată și în raport cu categoria socială a producătorului (și care servește la formarea rezervelor de stat necesare asigurării hranei oamenilor muncii, nevoilor industriei și apărării țării).
          surse: DLRLC
  • 2. topografie Înălțimea în metri a unui punct de pe teren față de o suprafață de referință (de obicei, nivelul mării).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: altitudine
    • 2.1. prin extensiune Numărul scris pe hartă sau pe plan care indică o altitudine.
      surse: DLRLC sinonime: înălțime
    • 2.2. concretizat Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc.
      surse: DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • De-aici, de unde sînt la post, eu urmăresc Cum urcă-ncet, spre cota-nzăpezită, Șanțul în care ne aflăm de veghe. CAMIL PETRESCU, V. 65.
        surse: DLRLC
      • Simion... capturase... cîteva sute de prizonieri la cotele cele mai încercate. C. PETRESCU, Î. II 106.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Cotele apelor Dunării.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Nivelul la care navighează un submarin.
      surse: MDN '00
  • 3. Distanța dintre un punct și un plan de referință.
    surse: DN
    • diferențiere matematică A treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
      surse: MDN '00
    • 3.1. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Volumul cu cota 164.
      surse: DLRLC

etimologie:

cotă-parte

etimologie:

cotă (vestim.) livresc

  • 1. Fustă țărănească.
    surse: DN
  • 2. Haină largă purtată de preoții catolici.
    surse: DN

etimologie: