O definiție pentru cotei (cotitură; -e)

cotéi (cotitură) s. n., pl. cotéie

Intrare: cotei (cotitură; -e)
cotei (cotitură; -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotei coteiul
plural coteie coteiele
genitiv-dativ singular cotei coteiului
plural coteie coteielor
vocativ singular
plural