4 intrări

39 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cosár1 sm [At: MARIAN, INS. 518 / V: ~iu / Pl: ~i / E: cosi + -ar] (Reg) 1-8 Cosaș (5-12).

cosár2 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: nct] (Orn) Lopătar (Platalca leucorodia).

COSÁR, cosari, s. m. (Ornit.) Lopătar. – Et. nec.

COSÁR, cosari, s. m. (Ornit.) Lopătar. – Et. nec.

cosár (pasăre) s. m., pl. cosári

cosár (pasăre) s. m., pl. cosári

COSÁR s. v. căluț, cosaș, lopătar.

cosár m. Un fel de bîtlan alb cu cĭocu ca lopata, numit și lopățică.

coșár1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 76 / V: ~ră sf (pl: ~șắri) ~re sf ~riu (S și: ~șea~), ~șắr, ~șắre sf, ~șắriu, ~șér~, ~șére sf, ~șérie sf / Pl: ~re, (reg) ~ră, ~șăre, ~șere / E: vsl кoшapa] 1 Îngrăditură de nuiele, pentru adăpostul vitelor în timpul nopții Si: saia, țarc. 2 Grajd de nuiele. 3 Staul. 4 Strungă. 5 Coteț pentru porci. 6 Magazie pentru uscarea și păstrarea porumbului Si: coșarcă (6), cotarcă (1), grânar, hambar, pătul, porumbar. 7 Îngrăditură de nuiele, cu fundul mai mic, sprijinită pe un dreptunghi de drugi așezați pe trunchiuri groase de lemn, acoperit cu șindrilă sau stuf, în care se ține porumbul Si: coș3 (14), sâsâiac. 8 Șopron pentru păstrarea paielor. 9 Coș3 (17). 10 Leasă pentru uscat fructe Si: coș3 (31), loșniță, slaniță. 11 Coș3 (1) din papură, în care pescarii pun peștele prins. 12 (Pan; dep) Casă rudimentară, fără ferestre. 13 Locuință ciobănească. corectată

coșár2 sm [At: GOLOGAN, C. R. 101 / Pl: ~i / E: coș3 + -ar] 1-7 Persoană care face coșuri3 (1, 3,10-11,17,19, 21). 8-14 Vânzător de coșuri3 (1, 3,10-11,17,19). 15-20 Persoană care curăță coșurile3 (38-43) de funingine Si: hornar, (reg) cotrău, urloier. 21 Persoană care bagă snopii în mașina de treierat.

COȘÁR2, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile1 (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri1 (1, 5). – Coș1 + suf. -ar.

COȘÁR1, coșare, s. n. Îngrăditură sau construcție de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., sb. košara.

COȘÁR2, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile1 (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri1 (1, 5). – Coș1 + suf. -ar.

COȘÁR1, coșare, s. n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție cu pereți din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., scr. košara.

COȘÁR1, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri de nuiele sau coșuri pentru căruțe.

COȘÁR2, coșare, s. n. 1. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vitelor (mai ales vaci, oi). Focuri de vreascuri sînt aprinse în vetre, fumul urcă încet din toate ogrăzile, vacile sînt mulse în coșare. BOGZA, C. O. 379. Veni acasă cu vacile și le băgă în coșar. ISPIRESCU, L. 231. Un coșar în care se adăposteau seara puține vite de hrană, ce pribegeau ziua pe malurile gîrlei. ODOBESCU, S. I 148. 2. Construcție cu pereții din împletitură de nuiele pentru păstrarea la loc uscat și aerisit a porumbului, a paielor etc. Dac-or ieși la muncă să are pămînt ciocoiesc, după învoielile ciocoiului, să le puneți și ălora foc la paie, la coșare! DUMITRIU, B. F. 134. Toamna... darnică... Dat-au in pentru ștergare Și porumb pentru coșare. ALECSANDRI, P. A. 155. Scutură Hambarele, Mătură Coșarele. TEODORESCU, P. P. 670. – Variantă: (Mold.) coșér (ALECSANDRI, P. P. 41) s. n.

coșár1 (hornar) s. m., pl. coșári

coșár2 (pătul) s. n., pl. coșáre

coșár (hornar) s. m., pl. coșári

arată toate definițiile

Intrare: coșar (hornar; -i)
coșar (hornar; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coșar coșarul
plural coșari coșarii
genitiv-dativ singular coșar coșarului
plural coșari coșarilor
vocativ singular
plural
Intrare: cosar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosar cosarul
plural cosari cosarii
genitiv-dativ singular cosar cosarului
plural cosari cosarilor
vocativ singular
plural
Intrare: coșar (pătul; -e)
coșar (pătul; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coșar coșarul
plural coșare coșarele
genitiv-dativ singular coșar coșarului
plural coșare coșarelor
vocativ singular
plural
Intrare: coșăr
coșăr
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.