11 definiții pentru porumbar (s.n.; -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORUMBÁR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se depozitează pentru uscare și păstrare știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

PORUMBÁR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

PORUMBÁR3, porumbare, s. n. Coteț pentru porumbei1, de obicei sprijinit pe un picior înalt de lemn; porumbărie.

PORUMBÁR4, porumbare, s. n. Construcție (de nuiele sau de. șipci) în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul. Tîrna servește la rădicatul porumbului de jos în pod sau în pătule zise și porumbare. La HEM.

PORUMBÁR1 ~e n. 1) Construcție mică de lemn care servește drept adăpost pentru porumbeii de casă; hulubărie. 2) rar Construcție din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar în care se păstrează știuleții de porumb; sâsâiac; coșar; leasă; pătul. /porumb + suf. ~ar

porumbar m. 1. cel ce crește sau vinde porumbei; 2. arbust foarte spinos și mult ramificat, crește prin tufișuri și locuri inculte (Prunus spinosa); 3. Zool. Buc. uliu (se hrănește cu porumbei). ║ n. 1. coteț de porumbei; 2. coșar de porumb.

porumbár m. (d. porumb). Soldat care îngrijește de porumbiĭ călătorĭ de dus informațiunile. Vest. Porumb, porumbel, un fel de prun pitic și ghimpos (prunus spinosa). Un fel de ulĭ care atacă porumbiĭ (lat. palumbarius). S. n., pl. e. Munt. Leasă, coșar de șipcĭ de păstrat ștulețiĭ de porumb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

porumbár (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORUMBÁR s. 1. v. pătul. 2. coșar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.)

PORUMBAR s. (BOT.; Prunus spinosa) porumbel, (înv. și reg.) tîrn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin.

PORUMBAR s. 1. pătul, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariță, porumbăriște, porumbelniță, porumbiște, porumbiță, (Ban.) golîmbar. (~ pentru porumbei.) 2. coșar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.)

Intrare: porumbar (s.n.; -e)
porumbar (s.n.; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbar
  • porumbarul
  • porumbaru‑
plural
  • porumbare
  • porumbarele
genitiv-dativ singular
  • porumbar
  • porumbarului
plural
  • porumbare
  • porumbarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)