coșar, coșare, s.n. – 1. Hambar construit din nuiele împletite (specific în zona Chioar); coștei. Servea pentru depozitarea porumbului. Este îngust de 60-80 cm și lung de 4 m, înalt de 3 m, evazat în partea de sus. Deasupra, un acoperiș de două sau patru ape, din draniță. 2. Țarc mic pentru oi (unde, de regulă, se țin oile șchioape) (Papahagi, 1925; Budești). ♦ (onom.) Coșar, nume de familie (29 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. košara „țarc, îngrăditură”, cf. bg., srb. košara „staul de nuiele” (Scriban, DEX, DER, MDA).