2 intrări

16 definiții

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, din familia falconidelor. V. uliu, șoim. (Ca emblemă) Fiecare turc avînd pe umeri sau pe cialma cîte o pisică, o maimuță sau un coroi. GHICA, S. 323. – Variante: corúi, curúi (ODOBESCU, S. I 133) s. m.

corói s. m., pl. corói, art. coróii

corói s. m., pl. corói, art. coróii

CORÓI s. v. coropișniță.

corói (corói), s. m. – Șoim (Falco nisus). – Var. corui, curui. Mag. karoly (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 493; DAR; Gáldi, Dict., 122). – Der. coroiat (var. Mold., coroietic), adj. (încovoiat, acvilin); coroia, vb. (a încovoia).

CORÓI ~ m. pop. Pasăre sedentară de pradă, de talie medie, cu cioc scurt, încovoiat, cu aripi lungi, cu gheare curbate, ascuțite, și cu coadă lungă în formă de furcă; șoim. [Sil. -roi] /<ung. karvaly

coroí, pers. 3 sg. córoie, vb. IV (reg.) 1. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi. 2. (despre curci) a bolborosi, a grunguni.

coróĭ m., pl. tot așa (ung. karoly, karuly, karvoly, karvaly, ulĭ, d. vsl. bg. rus. kraguĭ, cuv. general slavic luat d. turc. geagataic karaghu, kyrghy, ulĭ, probabil înrudit cu rom. caragață. Bern. 1, 570). Est. Ulieș, un fel de ulĭ (accipiter nisus), pe care Turciĭ, odinioară, îl învățaŭ să prindă păsărĭ. – Munt. curuĭ, vechĭ coruĭ.

coroiu (curuiu) m. șoim care se învață de vânători a prinde prepelițe (Astur palumbarius): ducând câinii de sgardă și curuii de lănțușe OD. [Ung. KAROLY].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORÓI s. (ORNIT.; Accipiter nisus) uliu, (pop.) păsărár, uliéș, ulíșór, uliúț.

COROI subst. 1. Coroiu (Moț). 2. Corui (Ștef; Ard I 106); Coruia zis și Curuia (Tis); Coroia pitar (D Buc). 3. Corueiu fam. (Tec II). 4. Curuia (Sd XV 305); – fiul Mîinii, olt., 1693 (AO XI și XVIII 474; Sd VI 481); Curăia, olt. (Sd VII 4). Curuian (17 A I 149).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

coroi, coroi s. m. polițist.

Intrare: coroi
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroi coroiul
plural coroi coroii
genitiv-dativ singular coroi coroiului
plural coroi coroilor
vocativ singular
plural
Intrare: Coroi
Coroi