cornaci, ~ace [At: H 465 / Pl: ~ / E: corn¹ + -aci] 1 a (D. animale) Cu coarne lungi. 2 sm Diavol. 3-6 sm (Îrg) Cornist (2-5). 7 sm Persoană care ține coarnele plugului. 8 sm (Bot; lpl) Planta erbacee acvatică Trapa natans, cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe solitare, fructe negre-cenușii cu două-patru formațiuni ca niște coarne¹ (1) și cu semințe comestibile Si: (reg) castane-de-baltă, castane-de-lac. Vz castană, ciuline, colțan, colțar, stea.

CORNACI¹ s. m. Plantă erbacee acvatică cu flori albe și fructele cu patru colțuri, negre-cenușii și comestibile (Trapa natans); castane-de-baltă, castane-de-lac.

CORNACI², -E, cornaci, -e, adj. (Despre animalele cornute) Cu coarne lungi. Bou cornaci.

CORNACI ~e adj. rar (despre animale) Care are coarne mari. /corn + suf. ~aci

cornácĭ m., pl. tot așa (d. corn). Cornar. Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V. colțan.

cornac¹ sm [At: MARIAN, INS. 35 / Pl: ~aci / E: corn¹ + -ac] (Ent; reg; șîcs) ~ mare Rădașcă (Lucanus cervus).

cornac² sm [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / Pl: ~aci / E: fr cornac] (Frm; îvr) 1 Persoană care conduce și îngrijește elefanți. 2 (Pex) Îngrijitor de animale, în India.

trapa vi [At: ALECSANDRI, POEZII, 377 / Pzi: 3 trapă / E: trap¹] (Rar; d. cai) A merge la trap¹ (5).

*CASTANĂ (pl. -ne) sf. 1 🌿 Fructul castanului ¶ 2 🌿 CASTANE-DE-BALTĂ sau CASTANE-DE-LAC = CORNACI ¶ 3 🐒 Mică crescătură rotundă și cornoasă ce există la fie-care din picioarele calului (🖼 951).

CIULIN sm. 🌿 1 Plantă spinoasă, cu flori roșii purpurii, rar albe (Carduus nutans) (🖼 1235): fără să-i pese de ciulinii și rugii ce-i tăiau picioarele (DLVR.) ¶ 2 = SCAIU-MĂGĂRESC ¶ 3 = VARGA-CIOBANULUI¹ ¶ 4 – CORNACI [rus. čilimŭ].

CORNAC, cornaci, s. m. (Franțuzism) Conducător de elefanți sau, p. ext., de alte animale, lin șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329.

CORNAC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca].

CORNAC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac)

cornac m. conducător de elefanți.

cornaciu m. cel ce ține coarnele plugului.

*cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant.

cornaci¹ adj. m., pl. cornaci; f. sg. și pl. cornace

cornaci² s. m., pl. cornaci

cornaci² s. m., pl. cornaci

cornaci¹ adj. m., pl. cornaci; f. sg. și pl. cornace

cornaci s. m., pl. cornaci

cornaci adj. m., pl. cornaci; f. sg. și pl. cornace

cornac s. m., pl. cornaci

cornac s. m., pl. cornaci

cornac s. m. pl.

TRAPA L., CORNACI, TRAPA, fam. Trapaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, pînă în Europa centrala de E, spre nord pînă în Olanda, Danemarca și Suedia, în Asia, Africa Centrală, 3 specii, erbacee, acvatice, anuale, plutitoare, cu frunze dentate care, formează o rozetă plutitoare, cu pețiolii lungi adesea umflați la mijloc și frunze liniare, submerse. Flori hermafrodite pe tip 4 (tub floral în formă de pahar învelind ovarul, 4 sepale persistente care se transformă în, spini, 4 petale albe, invers-ovate, ovar cu 2 loji cu un ovul regresat), în axa frunzei. Fruct cu o singură sămînță.

CORNACI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. și reg.) sulină, (reg.) ciulin, colțan, colțar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).

CORNACI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. și reg.) sulină, (reg.) ciulin, coltan, colțar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).

cornáci, s.m., pl. (reg.) Coarne la plugul de lemn: „Avem plug de lemn, cu aeste cornaci de lemn, nu de fier” (Grai. rom., 2000). – Din corn + suf. -aci (DEX, MDA).

cornaci, s.m., pl. – (reg.) Coarne la plugul de lemn: „Avem plug de lemn, cu aeste cornaci de lemn, nu de fier” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din corn (lat. cornus) + suf. -aci (DEX, MDA).