14 definiții pentru colțan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLȚAN, colțani, s. m. (Rar) Colț mare de stâncă; loc inaccesibil. – Colț + suf. -an.

COLȚAN, colțani, s. m. (Rar) Colț mare de stâncă; loc inaccesibil. – Colț + suf. -an.

colțan [At: I. IONESCU, M. 447 / Pl: ~i, ~e / E: colț + -an] 1-2 sm Om sau animal cu dinții mari. 3 sm (Ent; reg) Gândac de casă, de culoare galbenă-roșiatică Si: cărhan, corhan, tarhan, tarhon, torhan, turhan (Periplaneta orientalis). 4 sm (Bot; reg) Comaci. 5 sn Excrescență de pe ghinda de stejar produsă de înțepătura insectei Agnips calicis, întrebuințată la argăsitul pieilor. 6 sm Colț mare de stâncă. 7 sm Loc inaccesibil.

COLȚAN, colțani, s. m. Colț mare de stîncă; loc inaccesibil. Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză spre a ne duce... prin înfurciturile și prin colțanii unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90.

COLȚAN ~i m. pop. Vârf masiv de stâncă. /colț + suf. ~an

colțan m. Bot. ciulină (al cării fruct are patru colți).

colțán m. (d. colț, pin aluz. la fructele luĭ). Bot. Cĭulin, o plantă de baltă (trapa natans). Fructu acesteĭ plante, numit și colțar, castană de baltă și cornacĭ. (E un fel de nucă în patru colțurĭ cu cincĭ țepĭ, dintre care unu stă mereŭ în sus, orĭ-cum aĭ așeza-o. Pescariĭ de la Dunăre o mănîncă feartă). Colțar, gogoașă de stejar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colțan (colț de stâncă; om; animal; gândac; plantă) s. m., pl. colțani

colțan (colț de stâncă) (rar) s. m., pl. colțani

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLȚAN s. v. corhan, cornaci, libarcă, rus, șvab.

colțan s. v. CORHAN. CORNACI. LIBARCĂ. RUS. ȘVAB.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colțan1, colțani, s.m. (reg.) 1. om sau animal cu colți mari. 2. gândac de locuință. 3. plantă ierboasă de apă, cu fructul în colțuri; colțar, castan-de-baltă, stea-de-baltă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

colțan, colțani s. m. (peior.) polițist.

Intrare: colțan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțan
  • colțanul
  • colțanu‑
plural
  • colțani
  • colțanii
genitiv-dativ singular
  • colțan
  • colțanului
plural
  • colțani
  • colțanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colțan, colțanisubstantiv masculin

  • 1. rar Colț mare de stâncă; loc inaccesibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză spre a ne duce... prin înfurciturile și prin colțanii unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90. DLRLC
etimologie:
  • Colț + sufix -an. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.