12 definiții pentru cornaci (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornáci, ~áce [At: H 465 / Pl: ~ / E: corn1 + -aci] 1 a (D. animale) Cu coarne lungi. 2 sm Diavol. 3-6 sm (Îrg) Cornist (2-5). 7 sm Persoană care ține coarnele plugului. 8 sm (Bot; lpl) Planta erbacee acvatică Trapa natans, cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe solitare, fructe negre-cenușii cu două-patru formațiuni ca niște coarne1 (1) și cu semințe comestibile Si: (reg) castane-de-baltă, castane-de-lac. Vz castană, ciuline, colțan, colțar, stea.

CORNÁCI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans).Corn1 + suf. -aci.

CORNÁCI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans).Corn1 + suf. -aci.

CORNÁCI1 s. m. Plantă erbacee acvatică cu flori albe și fructele cu patru colțuri, negre-cenușii și comestibile (Trapa natans); castane-de-baltă, castane-de-lac.

cornácĭ m., pl. tot așa (d. corn). Cornar. Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V. colțan.

trapa vi [At: ALECSANDRI, POEZII, 377 / Pzi: 3 tra / E: trap1] (Rar; d. cai) A merge la trap1 (5).

cornaciu m. cel ce ține coarnele plugului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornáci2 s. m., pl. cornáci

cornáci s. m., pl. cornáci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORNÁCI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. și reg.) sulină, (reg.) ciulin, colțan, colțar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).

CORNACI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. și reg.) sulină, (reg.) ciulin, coltan, colțar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cornáci, s.m., pl. – (reg.) Coarne la plugul de lemn: „Avem plug de lemn, cu aeste cornaci de lemn, nu de fier” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din corn (lat. cornus) + suf. -aci (DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TRAPA L., CORNACI, TRAPA, fam. Trapaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, pînă în Europa centrala de E, spre nord pînă în Olanda, Danemarca și Suedia, în Asia, Africa Centrală, 3 specii, erbacee, acvatice, anuale, plutitoare, cu frunze dentate care, formează o rozetă plutitoare, cu pețiolii lungi adesea umflați la mijloc și frunze liniare, submerse. Flori hermafrodite pe tip 4 (tub floral în formă de pahar învelind ovarul, 4 sepale persistente care se transformă în, spini, 4 petale albe, invers-ovate, ovar cu 2 loji cu un ovul regresat), în axa frunzei. Fruct cu o singură sămînță.

Intrare: cornaci (s.m.)
cornaci2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornaci
  • cornaciul
  • cornaciu‑
plural
  • cornaci
  • cornacii
genitiv-dativ singular
  • cornaci
  • cornaciului
plural
  • cornaci
  • cornacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornaci (s.m.) trapa

etimologie:

  • Corn + sufix -aci.
    surse: DEX '98