3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornáci, ~áce [At: H 465 / Pl: ~ / E: corn1 + -aci] 1 a (D. animale) Cu coarne lungi. 2 sm Diavol. 3-6 sm (Îrg) Cornist (2-5). 7 sm Persoană care ține coarnele plugului. 8 sm (Bot; lpl) Planta erbacee acvatică Trapa natans, cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe solitare, fructe negre-cenușii cu două-patru formațiuni ca niște coarne1 (1) și cu semințe comestibile Si: (reg) castane-de-baltă, castane-de-lac. Vz castană, ciuline, colțan, colțar, stea.

CORNÁCI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans).Corn1 + suf. -aci.

CORNÁCI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans).Corn1 + suf. -aci.

CORNÁCI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Corn1 + suf. -aci.

CORNÁCI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Corn1 + suf. -aci.

CORNÁCI1 s. m. Plantă erbacee acvatică cu flori albe și fructele cu patru colțuri, negre-cenușii și comestibile (Trapa natans); castane-de-baltă, castane-de-lac.

CORNÁCI2, -E, cornaci, -e, adj. (Despre animalele cornute) Cu coarne lungi. Bou cornaci.

CORNÁCI ~e adj. rar (despre animale) Care are coarne mari. /corn + suf. ~aci

cornácĭ m., pl. tot așa (d. corn). Cornar. Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V. colțan.

cornác2 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / Pl: ~aci / E: fr cornac] (Frm; îvr) 1 Persoană care conduce și îngrijește elefanți. 2 (Pex) Îngrijitor de animale, în India.

cornác1 sm [At: MARIAN, INS. 35 / Pl: ~aci / E: corn1 + -ac] (Ent; reg; șîcs) ~ mare Rădașcă (Lucanus cervus).

CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.

CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.

CORNÁC, cornaci, s. m. (Franțuzism) Conducător de elefanți sau, p. ext., de alte animale, lin șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329.

CORNÁC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca].

CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac)

cornac m. conducător de elefanți.

cornaciu m. cel ce ține coarnele plugului.

*cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornáci1 adj. m., pl. cornáci; f. sg. și pl. cornáce

cornáci2 s. m., pl. cornáci

cornáci adj. m., pl. cornáci; f. sg. și pl. cornáce

cornáci s. m., pl. cornáci

arată toate definițiile

Intrare: cornaci (adj.)
cornaci1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornaci
  • cornaciul
  • cornaciu‑
  • cornace
  • cornacea
plural
  • cornaci
  • cornacii
  • cornace
  • cornacele
genitiv-dativ singular
  • cornaci
  • cornaciului
  • cornace
  • cornacei
plural
  • cornaci
  • cornacilor
  • cornace
  • cornacelor
vocativ singular
plural
Intrare: cornaci (s.m.)
cornaci2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornaci
  • cornaciul
  • cornaciu‑
plural
  • cornaci
  • cornacii
genitiv-dativ singular
  • cornaci
  • cornaciului
plural
  • cornaci
  • cornacilor
vocativ singular
plural
Intrare: cornac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornac
  • cornacul
  • cornacu‑
plural
  • cornaci
  • cornacii
genitiv-dativ singular
  • cornac
  • cornacului
plural
  • cornaci
  • cornacilor
vocativ singular
  • cornacule
  • cornace
plural
  • cornacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornaci (adj.)

  • 1. (Despre animale) Cu coarne lungi.
    surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bou cornaci.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Corn + sufix -aci.
    surse: DEX '09 DEX '98

cornaci (s.m.) trapa

etimologie:

  • Corn + sufix -aci.
    surse: DEX '98

cornac

  • 1. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, prin extensiune, alte animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Un șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110.
      surse: DLRLC
    • Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329.
      surse: DLRLC

etimologie: