opțiuni
  • info

3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNACI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci.

CORNACI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci.

CORNACI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Corn1 + suf. -aci.

CORNACI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Corn1 + suf. -aci.

cornaci, ~ace [At: H 465 / Pl: ~ / E: corn1 + -aci] 1 a (D. animale) Cu coarne lungi. 2 sm Diavol. 3-6 sm (Îrg) Cornist (2-5). 7 sm Persoană care ține coarnele plugului. 8 sm (Bot; lpl) Planta erbacee acvatică Trapa natans, cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe solitare, fructe negre-cenușii cu două-patru formațiuni ca niște coarne1 (1) și cu semințe comestibile Si: (reg) castane-de-baltă, castane-de-lac. Vz castană, ciuline, colțan, colțar, stea.

CORNACI2, -E, cornaci, -e, adj. (Despre animalele cornute) Cu coarne lungi. Bou cornaci.

CORNACI1 s. m. Plantă erbacee acvatică cu flori albe și fructele cu patru colțuri, negre-cenușii și comestibile (Trapa natans); castane-de-baltă, castane-de-lac.

CORNACI ~e adj. rar (despre animale) Care are coarne mari. /corn + suf. ~aci

cornácĭ m., pl. tot așa (d. corn). Cornar. Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V. colțan.

CORNAC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.

CORNAC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.

cornac1 sm [At: MARIAN, INS. 35 / Pl: ~aci / E: corn1 + -ac] (Ent; reg; șîcs) ~ mare Rădașcă (Lucanus cervus).

cornac2 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / Pl: ~aci / E: fr cornac] (Frm; îvr) 1 Persoană care conduce și îngrijește elefanți. 2 (Pex) Îngrijitor de animale, în India.

trapa vi [At: ALECSANDRI, POEZII, 377 / Pzi: 3 trapă / E: trap1] (Rar; d. cai) A merge la trap1 (5).

CORNAC, cornaci, s. m. (Franțuzism) Conducător de elefanți sau, p. ext., de alte animale, lin șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329.

CORNAC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca].

CORNAC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac)

cornac m. conducător de elefanți.

cornaciu m. cel ce ține coarnele plugului.

*cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cornaci1 adj. m., pl. cornaci; f. sg. și pl. cornace

cornaci2 s. m., pl. cornaci

cornaci1 adj. m., pl. cornaci; f. sg. și pl. cornace

cornaci2 s. m., pl. cornaci

cornaci s. m., pl. cornaci

cornaci adj. m., pl. cornaci; f. sg. și pl. cornace

cornac s. m., pl. cornaci

cornac s. m., pl. cornaci

cornac s. m. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORNACI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. și reg.) sulină, (reg.) ciulin, colțan, colțar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).

CORNACI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. și reg.) sulină, (reg.) ciulin, coltan, colțar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cornaci, s.m., pl. – (reg.) Coarne la plugul de lemn: „Avem plug de lemn, cu aeste cornaci de lemn, nu de fier” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din corn (lat. cornus) + suf. -aci (DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TRAPA L., CORNACI, TRAPA, fam. Trapaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, pînă în Europa centrala de E, spre nord pînă în Olanda, Danemarca și Suedia, în Asia, Africa Centrală, 3 specii, erbacee, acvatice, anuale, plutitoare, cu frunze dentate care, formează o rozetă plutitoare, cu pețiolii lungi adesea umflați la mijloc și frunze liniare, submerse. Flori hermafrodite pe tip 4 (tub floral în formă de pahar învelind ovarul, 4 sepale persistente care se transformă în, spini, 4 petale albe, invers-ovate, ovar cu 2 loji cu un ovul regresat), în axa frunzei. Fruct cu o singură sămînță.

Intrare: cornaci (adj.)
cornaci1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornaci
  • cornaciul
  • cornaciu‑
  • cornace
  • cornacea
plural
  • cornaci
  • cornacii
  • cornace
  • cornacele
genitiv-dativ singular
  • cornaci
  • cornaciului
  • cornace
  • cornacei
plural
  • cornaci
  • cornacilor
  • cornace
  • cornacelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cornaci (s.m.)
cornaci2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornaci
  • cornaciul
  • cornaciu‑
plural
  • cornaci
  • cornacii
genitiv-dativ singular
  • cornaci
  • cornaciului
plural
  • cornaci
  • cornacilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cornac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornac
  • cornacul
  • cornacu‑
plural
  • cornaci
  • cornacii
genitiv-dativ singular
  • cornac
  • cornacului
plural
  • cornaci
  • cornacilor
vocativ singular
  • cornacule
  • cornace
plural
  • cornacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cornaci, cornaceadjectiv

  • 1. (Despre animale) Cu coarne lungi. DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bou cornaci. DLRLC
etimologie:
  • Corn + sufix -aci. DEX '09 DEX '98

cornaci, cornacisubstantiv masculin

etimologie:
  • Corn + sufix -aci. DEX '98

cornac, cornacisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, prin extensiune, alte animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. DLRLC
    • format_quote Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.