4 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORD2 s. n. Țesătură specială cu urzeala din fire bine răsucite și foarte rezistente, iar cu firele din bătătură subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.

CORD3, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec.

CORD3, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec.

CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.

CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.

cord3 sn [At: LTR / E: fr corde] 1 Țesătură specială, formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente. 2 Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor.

cord2 sn [At: (a. 1638) IORGA, D. B. 66 / Pl: ~uri / E: mg kard] Spadă.

cord1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cor, coris, cf cordial] (Atm) Inimă.

cord4 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare.

CORD2 s. n. Țesătură specială care este formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente, iar firele din bătătură sunt subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.

CORD s. n. (Med.) Inimă. Atac de cord.

CORD1 s.n. Inimă. [< lat. cor].

CORD2 s.n. Țesătură cu urzeală formată din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită la fabricarea anvelopelor. [< engl. cord – nume comercial].

CORD1 s. n. (anat.) inimă. (< lat. cor, -dis)

CORD2 s. n. țesătură de urzeală din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. (< germ. Kord, engl. cord, fr. corde)

CORD3 ~uri n. Cuțit special folosit în pielărie pentru operațiile de depilare. /Orig. nec.

CORD1 ~uri n. Organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism; inimă. Atac de ~. /<lat. cor, ~dis

CORD2 n. 1) Țesătură subțire și rară cu urzeală din fire răsucite și foarte rezistente. 2) Țesătură specială folosită la fabricarea anvelopelor, curelelor de transmisie etc. /<fr. corde

CORD3(O)-, -CORD elem. „coardă, cordon anatomic”. (< fr. cord/o/-, -chorde, cf. lat. chorda, gr. khorde)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cord1 (inimă; cuțit) s. n., pl. corduri

cord1 (inimă, cuțit) s. n., pl. corduri

cord (anat., tehn.) s. n., pl. corduri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cord (corduri), s. n. – Inimă. Lat. cor,-dis (sec. XIX). Termen medical. – Der. cordial, adj., din fr.; cordialitate, s. f.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cord, corduri, s.n. (înv.) spadă, sabie.

-CORD „coardă, schelet axial, coardă dorsală”. ◊ gr. khorde „sfoară, maț, cîrnat, coardă” > fr. -chorde, it. -cordo, engl. -chord > rom. -cord.

CORD-, v. CORDO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., 1. Operație chirurgicală de extirpare a unei coarde vocale, pe care s-a dezvoltat o tumoare canceroasă. 2. Operație medicală de rezecție segmentară a măduvei spinării.

CORD DE TEMPORIZARE țesătură rezistentă de diferite mărimi care asigură progresivitatea deschiderii parașutei în vederea diminuării șocului mecanic.

CORDO- „coardă, cordon anatomic”. ◊ gr. khorde „maț, intestin, coardă, cordon” > fr. chordo-, engl. id., germ. id. > rom. cordo-.~fil (v. -fil2), adj., cu frunze filamentoase, în formă de fir; ~mezoderm (v. mezo-, v. -derm), s. n., porțiune din marginea dorsală a blastoporului, care dă naștere notocordului și mezodermului; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație medicală de fixare a coardei vocale la cartilajul tiroid; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a cordoanelor măduvei spinării.

Intrare: cord (cuțit)
cord1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cord
  • cordul
  • cordu‑
plural
  • corduri
  • cordurile
genitiv-dativ singular
  • cord
  • cordului
plural
  • corduri
  • cordurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cord (inimă)
cord1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cord
  • cordul
  • cordu‑
plural
  • corduri
  • cordurile
genitiv-dativ singular
  • cord
  • cordului
plural
  • corduri
  • cordurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cord (pref.)
cord2 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • cord
prefix (I7-P)
  • cordo
Intrare: cord (țesătură)
cord1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cord
  • cordul
  • cordu‑
plural
  • corduri
  • cordurile
genitiv-dativ singular
  • cord
  • cordului
plural
  • corduri
  • cordurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cord, cordurisubstantiv neutru

  • 1. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. DEX '98 DEX '09
etimologie:

cord, cordurisubstantiv neutru

  • 1. anatomie Organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: inimă
    • format_quote Atac de cord. DLRLC
etimologie:

cordelement de compunere

  • 1. Element de compunere cu semnificația „coardă, cordon anatomic”. MDN '00
etimologie:

cord, cordurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Țesătură specială cu urzeala din fire bine răsucite și foarte rezistente, iar cu firele din bătătură subțiri și rare. DEX '09 DN
    • 1.1. Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.