12 definiții pentru cord (inimă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cord1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cor, coris, cf cordial] (Atm) Inimă.

cord2 sn [At: (a. 1638) IORGA, D. B. 66 / Pl: ~uri / E: mg kard] Spadă.

CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.

CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.

CORD s. n. (Med.) Inimă. Atac de cord.

CORD1 s.n. Inimă. [< lat. cor].

CORD1 s. n. (anat.) inimă. (< lat. cor, -dis)

CORD1 ~uri n. Organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism; inimă. Atac de ~. /<lat. cor, ~dis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cord1 (inimă, cuțit) s. n., pl. córduri

cord (anat., tehn.) s. n., pl. córduri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cord (córduri), s. n. – Inimă. Lat. cor,-dis (sec. XIX). Termen medical. – Der. cordial, adj., din fr.; cordialitate, s. f.

Intrare: cord (inimă)
cord1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cord
  • cordul
  • cordu‑
plural
  • corduri
  • cordurile
genitiv-dativ singular
  • cord
  • cordului
plural
  • corduri
  • cordurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cord (inimă)

  • 1. anatomie Organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inimă un exemplu
    exemple
    • Atac de cord.
      surse: DLRLC

etimologie: