10 definiții pentru cord (subst. - cuțit)

cord1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cor, coris, cf cordial] (Atm) Inimă.

cord2 sn [At: (a. 1638) IORGA, D. B. 66 / Pl: ~uri / E: mg kard] Spadă.

cord3 sn [At: LTR / E: fr corde] 1 Țesătură specială, formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente. 2 Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor.

cord4 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare.

CORD3, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec.

CORD3, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec.

cord1 (inimă, cuțit) s. n., pl. córduri

cord (anat., tehn.) s. n., pl. córduri

CORD3 ~uri n. Cuțit special folosit în pielărie pentru operațiile de depilare. /Orig. nec.

cord, córduri, s.n. (înv.) spadă, sabie.

Intrare: cord (subst. - cuțit)
cord (subst. - cuțit) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cord cordul
plural corduri cordurile
genitiv-dativ singular cord cordului
plural corduri cordurilor
vocativ singular
plural