corcit², ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: curc~ / Pl: ~iți, ~e / E: corci²] 1 Amestecat prin împerechere. 2 Alterat prin amestec cu alte rase Si: corcioman (1). 2 Rezultat prin încrucișarea a două soiuri diferite Si: corciu (1).

corcit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: corci²] 1 Corcire (1). 2 Corcire (2).

CORCIT, -Ă, corciți, -te, adj. Rezultat prin corcire, amestecat. Au mai dat și de altă buruiană mare, corcită și cu niște frunze mari. SBIERA, P. 297.

corcít, -ă adj. Născut dintr’o mamă de națiune orĭ de specie diferită de a tatăluĭ, ibrid, bastard (ca mulatriĭ și catîriĭ). Cuvînt corcit, cuv. compus din elemente provenite din doŭă limbĭ, ca: convĭețuĭesc, convorbesc, sociologie, bicicletă.

CORCI², corcesc, vb. IV. Refl. (Despre plante sau animale din specii ori rase diferite) A se încrucișa, a se amesteca (dând naștere la hibrizi nevaloroși). – Din corci¹.

corci² vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / V: curci / Pzi: ~cesc / E: corci¹] 1-2 (D. plante, animale) A (se) încrucișa. 3-4 (Prt) A (se) altera caracterul rasei prin împerechere nepotrivită. 5-6 (Prt) A (se) strica puritatea etnică prin amestec cu elemente străine.

curci v vz corci

CORCI², corcesc, vb. IV Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci¹.

CORCI², corcesc, vb. IV. Refl. (Despre două plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca.

A SE CORCI se ~ește intranz. (despre plante sau despre animale de diferite specii) A se încrucișa căpătând însușiri noi. /Din corci

corcì v. 1. a împerechia animale de soiuri diferite, a amesteca prin împerechere rasele (ex. o cățea cu un ogar, cu un prepelicar, cu un copoiu); 2. fig. a degenera. [V. corciu].

corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s’a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni).

curcésc, -citúră, V. corc-.

corci¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcesc, 3 sg. corcește, imperf. 1 corceam; conj. prez. 1 sg. să corcesc, 3 să corcească

corci² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcesc, imperf. 3 sg. corcea; conj. prez. 3 să corcească

corci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcesc, imperf. 3 sg. corcea; conj. prez. 3 sg. și pl. corcească

CORCIT adj. (BIOL.) amestecat, hibrid, încrucișat, (pop.) mistreț, (prin Ban.) mistricioi, (Olt,) mistrițat. (Rase ~.)

CORCIT adj. v. hibrid.

CORCIT adj. amestecat, încrucișat, (pop.) mistreț, (prin Ban.) mistricioi, (Olt.) mistrițat. (Rase ~.)

corcit adj. v. HIBRID.

CORCI vb. (BIOL.) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucișa. (Două specii de animale se pot ~.)

CORCI vb. a se amesteca, a se încrucișa. (Două specii de animale se pot ~.)

corcit, -ă, corciți, -te, adj. – (reg.) Amestecat, încrucișat, împerecheat. – Din corci³ (DEX, MDA).

corci³, corcesc, vb. refl. – (reg.) (despre plante sau animale) A se amesteca, a se încrucișa: „Corcitoriul o corcit, / Diochitoriu o diochet” (Bilțiu, 1990: 287). (Maram., Bucov.). – Din corci¹ (DEX, MDA).

corci², corcesc, vb. refl. – (despre plante sau animale) A se amesteca, a se încrucișa: „Corcitoriul o corcit, / Diochitoriu o diochet” (Bilțiu 1990: 287). Atestat doar în Maramureș și Bucovina. – Din corci „corcitură” (< magh. korcs).