corcít¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: corci²] 1 Corcire (1). 2 Corcire (2).

corcít², ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: curc~ / Pl: ~iți, ~e / E: corci²] 1 Amestecat prin împerechere. 2 Alterat prin amestec cu alte rase Si: corcioman (1). 2 Rezultat prin încrucișarea a două soiuri diferite Si: corciu (1).

CORCÍT, -Ă, corciți, -te, adj. Rezultat din corcire; amestecat, încrucișat. – V. corci².

CORCÍT, -Ă, corciți, -te, adj. Rezultat din corcire; amestecat, încrucișat. – V. corci².

CORCÍT, -Ă, corciți, -te, adj. Rezultat prin corcire, amestecat. Au mai dat și de altă buruiană mare, corcită și cu niște frunze mari. SBIERA, P. 297.

CORCÍT adj. v. hibrid.

CORCÍT adj. (BIOL.) amestecat, hibrid, încrucișat, (pop.) mistreț, (prin Ban.) mistricioi, (Olt,) mistrițat. (Rase ~.)

corcít, -ă adj. Născut dintr’o mamă de națiune orĭ de specie diferită de a tatăluĭ, ibrid, bastard (ca mulatriĭ și catîriĭ). Cuvînt corcit, cuv. compus din elemente provenite din doŭă limbĭ, ca: convĭețuĭesc, convorbesc, sociologie, bicicletă.

corcí² vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / V: curcí / Pzi: ~césc / E: corci¹] 1-2 (D. plante, animale) A (se) încrucișa. 3-4 (Prt) A (se) altera caracterul rasei prin împerechere nepotrivită. 5-6 (Prt) A (se) strica puritatea etnică prin amestec cu elemente străine.

córci¹ sm [At: DEX² / Pl: ~ / E: mg korcs] (Reg) Corcitură.

CORCI¹, corci, s. m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.

CORCͲ, corcesc, vb. IV Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci¹.

corci (corcitură) s. m., pl. corci

corcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcésc, imperf. 3 sg. corceá; conj. prez. 3 sg. și pl. corceáscă

CORCI s. v. bastard, corcitură, metis, tufă.

CORCÍ vb. (BIOL.) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucișa. (Două specii de animale se pot ~.)

córci (-oárce), adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard).

córci (-iuri), s. n. – (Bucov., Maram.) Desiș, tufiș, hățiș. Rut. korč (Tiktin).

CORCI ~ m. v. CORCITURĂ. /<ung. korcs

A SE CORCÍ se ~éște intranz. (despre plante sau despre animale de diferite specii) A se încrucișa căpătând însușiri noi. /Din corci